Noe şi potopul de dovezi

Popoarele lumii au avut, încă din cele mai vechi timpuri, legende şi istorii despre un potop universal. Scepticii susţin că potopul nu a existat, dar larga circulaţie a tradiţiilor despre un potop universal cere o explicaţie mai bună.

Epopeea lui Ghilgameş, una dintre cele mai vechi creaţii literare cunoscute astăzi, prezintă o variantă a istoriei potopului, asemănătoare istoriei biblice. Eroul principal, Ghilgameş, aflat în căutarea secretului nemuririi, îl întâlneşte pe Ut-napiştim, care este prezentat ca fiind unicul supravieţuitor al potopului. Menţionarea potopului în istoria legendarului Ghilgameş nu este singulară însă. „Conform unei clasificări întocmite de etnologul german Richard Andree, în Asia sunt cunoscute treisprezece relatări diferite despre potop: patru în Europa, cinci în Africa, nouă în Australia şi Oceania, treizeci şi şapte pe continentul american. James George Frazer a adunat peste 200 de mituri despre potop”. De la epopeea mesopotamiană şi până la Zend-Avesta (în Iran), de la Cartea morţilor (în Egipt) şi până la Legenda lui Nu-U (în Hawaii), există istorii şi legende despre un potop care a distrus lumea. Dacă potopul nu a avut loc, numeroasele tradiţii care îl menţionează, prezente chiar şi în regiunile deşertice ale continentului african, sunt dificil de explicat. Citeste mai mult

Marți – Tainele

5.  Ce ne spune Domnul despre deosebirea dintre gândurile Sale şi gându- rile noastre? Isaia 55,8.9

6.  Cum trebuie să înţelegem ideea exprimată de Pavel în Romani 9,17-24?

În timpul  exodului, în felul în care a tratat  Egiptul,  Dumnezeu a lu- crat pentru  mântuirea neamului  omenesc.  El S-a descoperit  prin plăgile aduse asupra  Egiptului  şi prin eliberarea poporului Său pentru  a le arăta egiptenilor şi celorlalte  popoare, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu. Aceasta  a fost o invitaţie adresată tuturor popoarelor de a-şi abandona zeii lor şi de a I se închina Lui. Citeste mai mult

Asemenea aluatului

Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. (Luca 13,20.21)

Printre evrei, aluatul era considerat uneori un simbol al păcatului. Cu  ocazia Paştelui, oamenilor li se poruncea să scoată din casa lor aluatul, ca semn al îndepărtării păcatului din inima lor. Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia” (Luca 12,1). Însă în parabola aceasta, aluatul este folosit pentru a ilustra ceva cu totul diferit: puterea harului lui Dumnezeu de a însufleţi şi a pătrunde în viaţa omului. Citeste mai mult