Noe şi potopul de dovezi

Popoarele lumii au avut, încă din cele mai vechi timpuri, legende şi istorii despre un potop universal. Scepticii susţin că potopul nu a existat, dar larga circulaţie a tradiţiilor despre un potop universal cere o explicaţie mai bună.

Epopeea lui Ghilgameş, una dintre cele mai vechi creaţii literare cunoscute astăzi, prezintă o variantă a istoriei potopului, asemănătoare istoriei biblice. Eroul principal, Ghilgameş, aflat în căutarea secretului nemuririi, îl întâlneşte pe Ut-napiştim, care este prezentat ca fiind unicul supravieţuitor al potopului. Menţionarea potopului în istoria legendarului Ghilgameş nu este singulară însă. „Conform unei clasificări întocmite de etnologul german Richard Andree, în Asia sunt cunoscute treisprezece relatări diferite despre potop: patru în Europa, cinci în Africa, nouă în Australia şi Oceania, treizeci şi şapte pe continentul american. James George Frazer a adunat peste 200 de mituri despre potop”. De la epopeea mesopotamiană şi până la Zend-Avesta (în Iran), de la Cartea morţilor (în Egipt) şi până la Legenda lui Nu-U (în Hawaii), există istorii şi legende despre un potop care a distrus lumea. Dacă potopul nu a avut loc, numeroasele tradiţii care îl menţionează, prezente chiar şi în regiunile deşertice ale continentului african, sunt dificil de explicat. Citeste mai mult

Marți – Tainele

5.  Ce ne spune Domnul despre deosebirea dintre gândurile Sale şi gându- rile noastre? Isaia 55,8.9

6.  Cum trebuie să înţelegem ideea exprimată de Pavel în Romani 9,17-24?

În timpul  exodului, în felul în care a tratat  Egiptul,  Dumnezeu a lu- crat pentru  mântuirea neamului  omenesc.  El S-a descoperit  prin plăgile aduse asupra  Egiptului  şi prin eliberarea poporului Său pentru  a le arăta egiptenilor şi celorlalte  popoare, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu. Aceasta  a fost o invitaţie adresată tuturor popoarelor de a-şi abandona zeii lor şi de a I se închina Lui. Citeste mai mult

Asemenea aluatului

Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. (Luca 13,20.21)

Printre evrei, aluatul era considerat uneori un simbol al păcatului. Cu  ocazia Paştelui, oamenilor li se poruncea să scoată din casa lor aluatul, ca semn al îndepărtării păcatului din inima lor. Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia” (Luca 12,1). Însă în parabola aceasta, aluatul este folosit pentru a ilustra ceva cu totul diferit: puterea harului lui Dumnezeu de a însufleţi şi a pătrunde în viaţa omului. Citeste mai mult

Familia biblică – un reper pentru prezent şi viitor

În intenţia lui Dumnezeu, căsătoria apare ca temelie a vieţii de familie. Planul divin al convieţuirii dintre un bărbat şi o femeie este de o simplitate profundă, iar redescoperirea şi trăirea lui, fără modificări sau adaptări, sunt de importanţă vitală pentru supravieţuirea familiei zilelor noastre.

Concepţia despre familie suferă o dramatică modificare în zilele noastre. Jurnalistul şi istoricul Jean Sévillia surprindea, cu deosebită acuitate, această tendinţă la nivelul societăţii franceze: „În primăvara lui 2007, francezii şi-au ales preşedintele. Pentru prima oară în istoria ţării, unul dintre candidaţii care putea deveni şeful statului era o mamă necăsătorită. Acest detaliu n-a deranjat pe nimeni; este o simplă reflectare a societăţii. Până în anii ‘60, divorţurile erau rare, iar concubinajul era izolat; de la catolici la comunişti, toţi francezii se căsătoreau la primărie şi majoritatea, şi la biserică. La Elysée, doamna de Gaulle nu accepta să primească divorţaţi la masă. Ales la începutul anilor ‘80, Mitterrand ducea o viaţă dublă, dar păstra aparenţele, ca să nu şocheze. Astăzi, aparenţele, nu mai au nicio valoare: căsătoria nu mai este o regulă” . Concluzia cade ca un verdict sumbru: „În treizeci de ani, modelul odinioară predominant – cuplul căsătorit, cu copii născuţi în timpul căsătoriei – s-a destrămat”. Citeste mai mult

Luni – Aleşi

3.  Cum putem înţelege Romani 9,12.13?

Pavel nu vorbeşte  aici despre  mântuirea personală, ci despre  rolurile deosebite pentru  îndeplinirea cărora Dumnezeu a ales anumite persoane. Dumnezeu a dorit ca Iacov să fie tatăl poporului care urma să fie mijlocul Său special de a evangheliza lumea. În pasajul acesta, nu există nicio su- gestie că Esau nu putea să fie mântuit. Dumnezeu a dorit ca el să fie mân- tuit, la fel de mult cum doreşte  ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Citeste mai mult

Alte învăţături din semănarea seminţei

Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogo- rul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3,9)

Dumnezeu vrea să ne înveţe multe lucruri din acţiunea de însă- mânţare şi din modul în care cresc plantele după ce ies din sămânţă. Toate lucrurile din natură funcţionează după legile lui Dumnezeu. Ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri cum să recunoască puterea Sa care acţionează în lucrurile din natură, cu scopul ca ei să vadă mâna Sa şi în realităţile spirituale. Ei vor putea să aibă credinţă în El şi îşi vor da seama de puterea Lui în viaţa lor, atunci când vor ajunge să înţeleagă modul în care El are grijă de nevoile tuturor fiinţelor vii. Ei vor fi mai capabili să coopereze cu El în viaţa de zi cu zi. Citeste mai mult

Asemenea unui grăunte de muştar

Uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. (1 Corinteni 1,26.27)

Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui” (Matei 13,31.32). Citeste mai mult

Duminică – Responsabilitatea lui Pavel

1.  În ce cuvinte a fost exprimată alegerea lui Israel ca popor al Domnului?

Exod 19,6

Dumnezeu a avut nevoie de un popor misionar, care să evanghelizeze o lume cufundată în păgânism, întuneric  şi idolatrie. El i-a ales pe israeliţi şi li S-a descoperit. El a plănuit ca ei să ajungă o naţiune  model şi, în felul acesta, să-i atragă pe ceilalţi la adevăratul Dumnezeu. Scopul lui Dumne- zeu a fost ca, descoperindu-Şi caracterul prin Israel,  lumea  să fie atrasă la El. Prin învăţăturile serviciilor ceremoniale, Hristos urma să fie înălţat înaintea popoarelor şi toţi urmau să privească la El şi să trăiască. Pe măsură ce numărul lor creştea, iar binecuvântările lor creşteau, israeliţii urmau să-şi extindă graniţele, până când împărăţia lor avea să cuprindă lumea. Citeste mai mult

ORA DE STUDIU BIBLIC 10 – MANTUIREA PENTRU IUDEI SI NEAMURI

Neghina

„Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13,27.28)

Pilda neghinei are în centrul atenţiei biserica, nu lumea, întrucât în biserică trebuie să creştem şi să aducem rod pentru secerişul lui Dumnezeu. Neghina îi reprezintă pe cei din biserica lui Dumnezeu care par a fi urmaşii Săi, dar care, de fapt, sunt neghină. După cum neghi- na se aseamănă de multe ori cu plantele cultivate şi este dificil de detectat, tot la fel membrii bisericii care mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos, dar care în realitate sunt produsul amăgirilor lui Satana, sunt deseori greu de deosebit de creştinii adevăraţi. Citeste mai mult