Împărăţia lui Dumnezeu – o nouă ordine mondială

În această zi ne-am convins încă o dată că programul „Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu” uneşte oameni şi continente. Telespectatori din diferite părţi ale lumii ne salută şi ne scriu mesaje de mulţumire şi încurajare. Studenţii de la Academia din Zaoksky au trimis pe adresa programului un salut muzical în format video, cântând şi mărturisind că sunt impresionaţi de cele întâmplate la Chişinău.

Veronica Jubea și Viorica Cotic

Anna Cleinos – «Баллада о Христе» (”Balada despre Hristos”)

În prima parte a programului Mihail Culacov a vorbit despre contribuţia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în asigurarea libertăţii religioase în lume. Există foarte multe ţări în care oamenii nu se pot bucura deocamdată de acest privilegiu. Asociaţia Internaţională a Libertăţii Religioase creată în 1993, la iniţiativa Bisericii Adventiste Mondiale, luptă şi depune eforturi considerabile ca toţi oamenii de pe pământ să meargă în pace la biserică şi să nu fie intimidaţi şi maltrataţi din cauza convingerilor religioase. Asociaţia are filiale în mai mult de 80 ţări a lumii, iar membrii ei împărtăşesc diferite religii.

Mihail Culacov “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;”.

Petru Culacov, în prezentarea de miercuri, s-a arătat convins că soluţionarea crizei mondiale este posibilă doar prin restructurarea spiritualităţii în inimile oamenilor. Istoria veacurilor consemnează împăraţi şi preşedinţi care au ajuns la putere, pretinzînd ca vor soluţiona orice conflict militar şi orice criză economică şi vor aduce într-un sfârşit pacea mondială. Din păcate, chiar şi în prezent, realizăm că multe din aceste promisiuni rămân neîmplinite, iar situaţia din zilele noastre este tot mai tensionată. Omenirea se află pe un butoi cu pulbere care în orice clipă va exploda.

Soluţia la toate crizele şi conflictele poate fi găsită în revenirea lui Dumnezeu în lumea noastră. Dar cum va fi această revenire? Locală sau mondială? Vizibilă sau invizibilă? La aceste întrebări şi la multe altele a răspuns evanghelistul Petru Kulakov, argumentând cu o mulţime de versete biblice.

La sfârşitul programului pe scenă a fost invitat un alt erou al credinţei. Este vorba de Constantin Kuzmenco, care după accidentul de la Cernobîl, a fost trimis, pentru trei zile, într-o misiune specială de expertiză radiologică a regiunii aferente staţiei atomice. S-a aflat chiar în epicentrul radiaţiei, iar misiunea a durat tocmai 254 de zile, în loc de cele 3 planificate la început. A fost numit comandantul echipei din care făceau parte alte 66 de persoane. În rezultatul aflării îndelungate în zona staţiei de la Cernobîl, au murit toţii membrii echipei, iar Constantin a fost mort din punct de vedere clinic. După un şir de intervenţii chirurgicale şi tratamente medicale efectuate în Ucraina, Rusia şi Israel, intervine Marele Medic şi-l salvează de la moarte. Mai târziu Constantin împreună cu soţia îşi dedică viaţa slujirii necondiţionate oamenilor. Recunoscători pentru minunea lui Dumnezeu, soţii Kuzmenco îşi vând proprietăţile şi înfiinţează un centru de reabilitare a copiilor din regiunea Cernobîl. În prezent centrul adăposteşte circa 60 de copii din diferite regiuni a Ucrainei.

Experienţa lui Constantin Kuzmenco este încă o dovadă în favoarea existenţei Celui Prea Înalt şi a dorinţei Lui nemărginite de a interveni miraculos în viaţa oamenilor spre binele lor. Acest lucru se poate întâmpla doar cu consimţământul nostru, fiindcă Dumnezeu în iubirea Lui ne-a creat liberi.

Petru Culacov și Constantin Cuzimenco

Elena Crupscaia «Вдоль берега Генисаретского»

Diana Moraru

foto: Sergiu Guțul

Locul desfășurării botezului

Neprihănirea şi ascultarea (1 Ioan 2,29)

Deşi suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos, această neprihănire trebuie să se vadă în viaţa noastră. Neprihănirea nu este doar o declaraţie de ordin juridic. Ea devine o realitate în viaţa persoanei care o are. Câtă atenţie ar trebui să acordăm cuvintelor lui Ioan: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El Însuşi este neprihănit.” (1 Ioan 3,7)
9. Cum am putea fi înşelaţi în legătură cu ce înseamnă să fii neprihănit?
______________________________________________________________
Neprihănirea este roada Duhului care este legată de ascultare. Pentru unii oameni, ascultarea este incompatibilă cu neprihănirea prin credinţă. Uneori chiar auzim întrebarea: „Acum, că L-ai acceptat pe Isus ca Mântuitor al tău, nu-L vei accepta şi ca Domn al vieţii tale?” Implicaţia pare să fie aceea că ascultarea de voinţa lui Dumnezeu şi mântuirea sunt lucruri separate. Dar aceasta este o înţelegere cu totul greşită a ceea ce este, de fapt, mântuirea. Ioan a scris că o viaţă trăită în neprihănire reprezintă un indicator uşor de verificat în dreptul celor care au mântuirea.
10. Citeşte 1 Ioan 2,3-6. Ce subliniază Ioan aici?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Atunci când se abordează subiectul ascultării, nu este ceva neobişnuit ca cineva să sublinieze cu putere faptul că noi nu suntem mântuiţi prin fapte. Deşi este evident că Lucifer nu a ajuns în cer prin ascultarea de voinţa lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm că din cauza neascultării a ajuns ca, în cele din urmă, să fie alungat de acolo. Acelaşi lucru se poate spune şi în dreptul lui Adam şi al Evei. Nu ascultarea i-a dus în Grădina Eden, dar neascultarea de voinţa lui Dumnezeu a fost cea care i-a scos de acolo.

„Neprihănire înseamnă a face ceea ce este drept, căci toţi vor fi judecaţi după faptele lor. Caracterele noastre se dau pe faţă prin ceea ce facem. Faptele arată dacă credinţa este sau nu adevărată.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 312.

Cât de bine este manifestată roada neprihănirii în viaţa ta? La ce practici ar trebui să renunţi, pentru că te împiedică să dai pe faţă roada neprihănirii? (Fii atent să nu încerci să le găseşti scuze sau argumente!)

Domnia lui David

Fii tare şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şipentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ceva crede! (1 Cronici 19,13)

Imediat ce a urcat pe tron, David a căutat un loc potrivit pentru capitalaîmpărăţiei. Nu departe de Hebron, era cetatea Iebus (Moria), apăratăde dealuri. Acolo, Avraam îşi dovedise credincioşia faţă de Dumnezeu prin dispoziţia de a-l jertfi pe Isaac. Apoi, cetatea a fost mult timp patriaiebusiţilor şi părea invincibilă până când Ioab şi oastea lui au cucerit-o şii-au pus numele Ierusalim. Între timp, Hiram, bogatul împărat al Tirului,a recunoscut urcarea rapidă a lui David pe tronul lui Israel şi a căutat săîncheie o alianţă cu el, oferindu-i arhitecţi, muncitori şi materiale pentruconstruirea unui palat în Ierusalim.După consolidarea domniei, David a vrut să-şi împlinească una dintre promisiunile lui cele mai dragi: aducerea chivotului lui Dumnezeula Ierusalim. În cadrul unei ceremonii, chivotul a fost aşezat într-un car nou şi a fost urmat de treizeci de mii dintre fruntaşii lui Israel, în sunetul muzicii instrumentale şi al cântărilor. La un moment dat, carul s-a clătinat, iar Uza s-a încumetat să îl sprijine şi a murit pe loc. David a fostsurprins şi a pus la îndoială dreptatea lui Dumnezeu.Conducătorii uitaseră îndrumările clare date de Dumnezeu cu privirela transportarea chivotului. Numai chehatiţii aveau voie să îl poarte, darnici ei nu aveau voie să îl atingă. Chivotul trebuia acoperit şi purtat „peumeri” (Numeri 7,9) cu ajutorul a doi drugi.Moartea lui Uza a fost o lecţie prin care Israel a învăţat că Dumnezeu acceptă numai slujirea care este în conformitate cu îndrumările Sale.Uza s-a făcut vinovat de o încumetare grosolană şi de nerecunoaştereaimportanţei ascultării stricte.

Un gând inspirat: „Israel devenise o naţiune puternică, respectatăşi temută de popoarele înconjurătoare. Iar în împărăţia sa, puterea luiDavid devenise foarte mare. El stăpânea, aşa cum puţini domnitori auizbutit s-o facă, inima poporului său, care îi era cu totul devotat. El Îlonorase pe Dumnezeu şi Dumnezeu îl onora acum pe el.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 716)

Mesajul zilei: Dumnezeu este dragoste, dar nu trebuie să abuzăm deîndurarea şi de harul Său.