Semanatul si culesul

Cuvântul tradus în Galateni 6,7 prin “batjocorit” (mukterizo) apare doar aici în Noul Testament, însă mai apare în Vechiul Testament, în traducerea greacă. Sensul lui literal este “a strâmba nasul în semn de dispreţ”. În Vechiul Testament, are în general sensul de desconsiderare a profetilor lui Dumnezeu (2 Cron. 36,16; Ier. 20,7).

Ideea este aceea că oamenii Îl pot ignora pe Dumnezeu sau pot chiar călca în picioare poruncile Sale, dar nu Îl pot înşela. El este Judecătorul suprem şi, la final, ei vor trebui să dea socoteală de faptele lor. Citeste mai mult

Legea lui Hristos

6. Cum pune Pavel În legătură purtarea poverilor cu Împlinirea Legii lui Hristos? Ce Înţelege el prin “Legea lui Hristos”? Gal. 5,14; 6,2; Ioan 13,34; Mat. 22,34-40.

Expresia “Legea lui Hristos” (ton nomon tou Christou) nu mai apare nicăieri în Biblie, însă Pavel foloseşte o expresie asemănătoare în 1 COL 9,21 (ennomos Christou). Unicitatea acestei expresii a dus la apariţia mai multor interpretări. Unii susţin în mod greşit că ea este dovada că Le­gea lui Dumnezeu, dată pe Sinai, a fost înlocuită cu o altă lege, Legea lui Hristos. Alţii afirmă că termenul Lege este folosit cu sensul general de “principiu” (vezi Rom. 7,21), ceea ce ar însemna că, prin purtarea pove­rilor altora, urmăm exemplul lui Isus. Această ultimă interpretare pare plauzibilă, însă contextul şi formularea asemănătoare din Galateni 5,14 ne sugerează că “a împlini Legea lui Hristos” este un alt fel de a spune “a împlini Legea mozaică prin dragoste”. Pavel a arătat deja în epistola sa că Legea morală nu a fost anulată la venirea lui Hristos, ci, dimpotrivă, ea continuă să deţină un rol important în viaţa creştinului care o împlineşte prin dragoste. Aceasta este chintesenţa învăţăturilor date de Isus în timpul lucrării Sale pe pământ şi aplicate în tot timpul vieţii Sale şi chiar şi în moarte. Prin purtarea poverilor altora, noi călcăm pe urmele lui Isus şi, totodată, împlinim Legea. Citeste mai mult

Purtarea poverilor

5. Pe lângă sfatul de a-i ridica pe cei căzuţi, ce alte sfaturi le mai dă Pavel credincioşilor din Galatia? Gal. 6,2-5 vezi şi Rom. 15,1; Mat. 7,12.

Cuvântul grecesc tradus prin “sarcină” în Galateni 6,5 este baros. Sen­sul propriu era acela de “greutate” sau “povară pe care cineva trebuia să o care în spinare mult timp”. Cu timpul, a dobândit sensul figurat de “necaz” sau “dificultate” (vezi Mat. 20.12). Deşi contextul ne sugerează că “sarcinile” la care se referă sunt greşelile morale ale fraţilor de credinţă, menţionate în versetul anterior, ideea de “purtare a sarcinilor” acoperă un sens mai larg.

În primul rând, “Toţi creştinii au poveri. Poate că poverile noastre sunt de diferite mărimi şi forme şi poate că sunt de diferite tipuri, în funcţie de intervenţiile Providenţei în viaţa noastră. Unii poartă povara ispitei şi consecinţele greşelilor morale, cum se arată aici, în versetul 1. Alţii, o afecţiune fizică sau mentală, o problemă familială, şomajul, apăsarea demonică sau o mulţime de alte lucruri, dar niciun creştin nu este scutit de poveri.” – Timothy George, Galatians, pag. 413 Citeste mai mult

Ridicarea celor cazuti

Cu toate că Pavel are aşteptări mari de la viaţa creştină (Gal. 5,16), sfaturile sale din Galateni 6,1 ne surprind prin realismul lor. Oamenii nu sunt perfecţi, nici chiar cei mai consacraţi creştini nu sunt imuni în faţa greşelilor. Cuvintele utilizate de Pavel în Galateni 5,16 ne arată că el se gândeşte la problemele pe care ar putea să le întâmpine biserica în viitor şi le dă galatenilor câteva sfaturi practice pentru rezolvarea lor. Citeste mai mult

Evanghelia si Biserica

Text de memorat: “Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi şi Ulai ales fraţilor În credinţă.” (Galateni 6,10)

“Nişte fermieri s-au gândit să păstreze cartofii cei mai mari pentru ei şi să-i lase pe cei mai mici de sămânţă. După câteva recolte slabe, cartofii ajunseseră să fie de mărimea unor nuci. Fermierii au descoperit prin acest experiment o lege importantă a vieţii. Ei au înţeles că nu pot păstra pentru ei înşişi lucrurile cele mai bune din viaţă şi să lase de sămânţă ce rămâne. Legea vieţii stabileşte ca recolta să fie pe măsura seminţelor cultivate. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

“Viaţa creştinului nu este deloc lină. El are de întâmpinat conflicte serioase. Ispite grele îl asaltează. «Firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti.» Cu cât ne apropiem mai mult de încheierea istoriei acestui pământ, cu atât mai amăgitoare şi mai ademenitoare vor fi atacurile vrăjmaşului. Atacurile lui vor deveni tot mai vehemente şi mai frecvente. Cei care se împotrivesc luminii şi adevărului vor deveni mai împietriţi, mai insensibili şi mai înverşunaţi împotriva celor care Il iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale (MS 33,1911).” – Co­mentariile Ellen G. White, în CBAZS, voI. 6, pag. 1111 Citeste mai mult

Calea spre biruinta

Cu toate că în inima fiecărui credincios se va da permanent o luptă între firea pământească şi Duhul Sfânt, viaţa creştină nu trebuie trăită sub semnul înfrângerii, al eşecului şi al păcatului. Citeste mai mult

Roada Duhului

5. În ce fel se reflectă ea În ascultarea de Cele Zece Porunci? Vezi si Matei 5.22.23

6. In ce fel se reflecta ea in ascultarea de Cele Zece Porunci? Vezi si Matei 5,21.22.27.28; 22,35-40

Dragostea nu exclude păzirea Celor Zece Porunci; ele împreună ne arată cum să manifestăm dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de seme­nii noştri. Citeste mai mult

Faptele firii

Pavel ilustrează opoziţia dintre firea pământească şi Duhul Sfânt prin intermediul unei liste a viciilor şi a virtuţilor. O astfel de listă era un pro­cedeu literar întrebuinţat şi în literatura ebraică, şi în literatura greco­ romană.

Studiază cu atenţie listele cu vicii şi cele cu virtuţi din pasajele de mai jos. Ce asemănări şi ce deosebiri există Între Gal. 5,19-24 şi celelalte pa­ saje? ler. 7,9; Osea 4,2; Marcu 7,21.22; 1 Tim. 3,2.3; 1 Petru 4,3; Apoc. 21,8. Citeste mai mult

Lupta crestinului

3. Despre ce conflict vorbeste Pavel În continuare? Gal. 5,17; vezi si Rom. 7,14-24. Ai cunoscut realitatea crudă si dureroasă descrisă prin aceste cuvinte?

Lupta descrisă aici de Pavel nu este o luptă specifică fiecărei fiinţe omeneşti; ea se referă mai exact la lupta care se dă în sufletul creştinului. Dat fiind faptul că oamenii ascultă de când se nasc de firea pământească (Rom. 8,7), numai după naşterea din nou prin Duhul izbucneşte ade­văratul conflict spiritual (Ioan 3,6). Aceasta nu înseamnă că în sufletul necrestinilor nu există niciodată conflicte de ordin moral. Există în mod categoric. Însă chiar şi aceste conflicte sunt, în final, rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Totuşi, lupta creştinului dobândeşte o nouă dimensiune, deoarece în credincios există două firi care se împotrivesc una alteia: firea pământească şi firea duhovnicească. Citeste mai mult