Studiu suplimentar

“Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost aşezat în rândul ce­lor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale faţă de nelegiuire umpleau de groază inima Fiului Său. În toată viaţa Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi căzute vestea cea bună a îndurării şi a iubirii iertătoare a Tatălui. Tema Sa era mântuirea pentru păcătosul cel mai mare. Dar acum, sub povara teribilă a vinovăţiei ce apăsa asupra Sa, nu putea vedea faţa dătătoare de pace a Tatălui. Retragerea privirii Tatălui de la Mântuitorul în această oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea să fie înţeleasă niciodată de om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simţită. Citeste mai mult

Rascumparati din blestem

Desigur că adversarii lui Pavel au fost uluiţi de cuvintele îndrăzneţe din Galateni 3,10. Ei nu puteau să creadă că s-ar afla sub blestem; ei se aşteptau să fie binecuvântaţi pentru ascultarea lor. Dar Pavel spune: “Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.»” El pune în contrast mântuirea prin credinţă cu mântuire a prin fapte. Citeste mai mult

Evanghelia in Vechiul Testament

6. Care este vestea bună (Evanghelia) din Vechiul Testament, la care face referire Pavel În argumentaţia sa? Gal. 3,8

Pavel scrie că vestea bună, adică Evanghelia, i-a fost vestită lui Avraam şi că, mai mult, Dumnezeu Însuşi i-a vestit-o. Prin urmare, ea trebuie să fi fost Evanghelia adevărată. Dar când i-a vestit Dumnezeu Evanghelia? Faptul că citează din Gen. 12,3, ne arată că Pavel se gândeşte la legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam atunci când i-a adresat chemarea din Gen. 12,1-3. Citeste mai mult

Neprihanirea atribuita

4. A cui experienţă este amintită de Pavel înainte de a începe să aducă ar­ gumente din Scriptură pentru validarea mesajului Evangheliei? Gal. 3,6

Avraam era un personaj central în iudaism. Pentru iudeii din vremea lui Pavel, el nu era numai strămoşul poporului lor, ci şi prototipul oricărui iudeu adevărat. Pentru mulţi, trăsătura sa definitorie nu era doar asculta­ rea, ci faptul că Dumnezeu îl declarase neprihănit datorită acelei ascultări. Într-adevăr, Avraam a plecat din ţara natală, dintre rudele lui, a acceptat circumcizia şi, mai mult chiar, a fost gata să îl jertfească pe fiul său la po­ runca lui Dumnezeu. Aceasta este ascultarea! Cu siguranţă că adversarii lui Pavel apelau la aceleasi versete pentru a sublinia importanta circumci­ ziei. Însă el schimbă situ~ţia complet, menţionându-l pe Avraam, al cărui nume apare de nouă ori în Galateni (numai în forma aceasta, chiar şi atunci când se face referire la evenimente anterioare schimbării numelui său şi al soţiei din Avram şi Sarai în Avraam şi Sara – Geneza 17; şi în studiul nostru, Avraam şi Sara vor apărea doar cu numele acestea, indiferent de momentul la care se face referire – n.r.) ca exemplu de credinţă, nu de păzire a Legii.

5. Ce vrea să spună Pavel, citând Geneza 15,6, prin cuvintele: “credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”? Vezi şi Rom. 4,3-6.8-11.22-24

În timp ce termenul din Galateni 2,16.17, tradus prin a socoti (neprihănit), este preluat din domeniul juridic, termenul tradus aici prin i-a fost socotită ca (neprihănire) este preluat din domeniul financiar. El poate însemna “a credita” sau “a pune ceva în contul cuiva”. El apare în legătură cu Avraam, în Galateni 3,6, dar şi în alte unsprezece locuri. Unele versiuni ale Bibliei îl traduc prin “i-a fost socotită”, “i-a fost acordată” “i-a fost atribuită”.

Termenul folosit de Pavel ne arată că neprihănirea este pusă în contul nostru. Dar pe ce bază ne socoteşte Dumnezeu neprihăniţi? Fără îndoială că nu pe baza ascultării, în ciuda celor susţinute de adversarii lui Pavel. Ei aduceau ca argument ascultarea lui Avraam, însă, potrivit Scripturii, lui Avraam credinţa i-a fost socotită de Dumnezeu ca neprihănire.

Biblia este clară: ascultarea nu a fost temelia pe baza căreia Avraam a fost socotit neprihănit, ci urmarea faptului că el a fost socotit neprihănit. El nu a făcut fapte bune pentru a fi îndreptătit, ci pentru că era deja îndreptăţit. Îndreptăţirea duce la ascultare, şi nu ascultarea la îndreptăţire.

Nu eşti socotit neprihănit prin ceea ce faci, ci prin ceea ce Hristos a făcut pentru tine. De ce este o veste atât de bună? Cum poţi învăţa să crezi că este valabil în dreptul tău, indiferent de problemele tale trecute sau prezente?

Intemeiati pe Scriptura

Până aici, Pavel şi-a apărat Evanghelia îndreptăţirii prin credinţă adu­ când ca argument hotărâre a luată de apostoli cu ocazia consfătuirii din !erusalim (Gal. 2,1-10) şi experienţa personală a galatenilor (Gal. 3,1-5). Incepând cu Galateni 3,6, Pavel recurge la mărturia Scripturii pentru con­ firmarea finală a Evangheliei pe care o vesteşte. De fapt, pasajul acesta este alcătuit din argumente bazate pe Scriptură, care sunt introduse progresiv.

2. Ce înţelege Pavel prin cuvântul “Scriptură” din cap. 3,6-8? Vezi şi Rom. 1,2; 4,3; 9,17. Citeste mai mult

Galateni nechibzuiti

1. Redă pe scurt mesajul lui Pavel din Galateni 3,1-5. În ce sens putem spune că ne aflăm şi noi În pericolul de a cădea În capcana legalis­mului, la fel ca ei?

Unele traduceri modeme au încercat să redea altfel sensul cuvinte­ lor lui Pavel din versetul 1, unde el spune că galatenii sunt “nechibzuiţi”. Cuvântul grecesc pe care îl foloseşte aici este, de fapt, mai aspru. Este vorba de anoetoi, care provine din cuvântul nous (minte). Sensul lui literal este “fără minte”. Galatenii nu gândeau. Dar Pavel nu se opreşte aici; el se întreabă dacă nu cumva i-a fermecat vreun vrăjitor de sunt atât de nechibzuiţi: “Cine v-a fermecat?” Cuvintele întrebuinţate aici pot sugera chiar că sursa ultimă a stării lor este Diavolul (2 Cor. 4,4). Citeste mai mult

Credinţa şi neprihănirea În Vechiul Testament

Text de memorat: “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii. făcându-Se blestem pentru noi. fiindcă este scris: «Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.))” (Galateni 3.13)

Odată, un băieţel a construit o bărcuţă, a vopsit-o şi a aranjat-o fru­mos. Insă, după aceea, cineva i-a furat-o şi băieţelul s-a întristat. Intr-o zi, când trecea pe lângă un magazin de amanet, şi-a văzut bărcuţa în vitrină. Fericit, s-a dus la vânzător şi i-a zis: Citeste mai mult

Studiu Suplimentar

“Din nou şi din nou, mi-a fost prezentat pericolul de a susţine, ca popor, idei false cu privire la îndreptăţirea prin credinţă. De ani de zile, mi-a fost arătat că Satana va lucra în mod special pentru a încurca minţile asupra acestui subiect. Legea lui Dumnezeu a fost tratată pe larg şi a fost prezentată în adunări, aproape la fel de lipsită de cunoaşterea lui Isus Hristos şi a legăturii Sale cu Legea cum a fost jertfa lui Cain. Mi-a fost arătat că mulţi au fost ţinuţi departe de credinţă, din cauza ideilor con­ fuze şi amestecate cu privire la mântuire şi a modului greşit în care au lucrat pastorii pentru a ajunge la inimi. Citeste mai mult

Credinta nu incurajeaza pacatul

Una dintre principalele acuzaţii care îi erau aduse lui Pavel era aceea că Evanghelia lui, a îndreptăţirii numai prin credinţă, îi încuraja pe oa­ meni să păcătuiască (vezi Rom. 3,8; 6,1). Acuzatorii comentau că, dacă nu li se impune să ţină Legea pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu, oamenii nu mai au de ce să se preocupe de modul în care trăiesc. Citeste mai mult

Ascultarea credintei

Credinţa este absolut fundamentală pentru viaţa creştină. Ea este mij­locul prin care ne însuşim făgăduinţele pe care le avem în Hristos.

5. Ce ne spun textele următoare despre modul În care ia naştere credinţa? Gen. 15,5.6; Ioan 3,14-16; 2 Cor. 5,14.15; Gal. 5,6.

Credinţa biblică autentică este întotdeauna răspunsul faţă de Dumnezeu. Credinţa nu este un simţământ sau o atitudine pe care oamenii decid într-o zi să o aibă, pentru că Dumnezeu aşa cere. Citeste mai mult