Studiu suplimentar

„O, cât de ineficientă, cât de incapabilă sunt să exprim lucrurile care îmi clocotesc în suflet cu privire la misiunea lui Hristos!… Nu ştiu cum să vorbesc sau să consemnez cu pana vastul subiect al jertfei ispăşitoare. Nu ştiu cum să zugrăvesc subiectele în mod viu, aşa cum mi-au fost ele înfăţişate. Tremur de frică să nu cumva să folosesc cuvinte banale prin care să desconsider marele Plan de Mântuire.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, pag. 115 Citeste mai mult

Strigătul de pe cruce

Trebuie să recunoaştem cu umilinţă că nimic din ceea ce am spune noi despre Dumnezeu nu va reuşi vreodată să-L explice, mai ales în ceea ce priveşte ispăşirea. Trebuie să evităm tentaţia de a reduce moartea lui Isus pe cruce la o simplă „ilustrare a dragostei neegoiste”. A fost necesar mai mult decât o „ilustrare a dragostei neegoiste” pentru a ne mântui. A fost necesar ca Dumnezeul nostru să îndure El Însuşi apăsarea deplină a mâniei Sale faţă de păcat. Citeste mai mult

Evangheliile şi crucea

Minunea întrupării lui Hristos, învăţăturile şi minunile pe care le-a făcut sunt importante, dar nu ele sunt punctul central al vieţii Sale. Naşterea Lui a fost o minune şi în lucrarea Lui au fost făcute multe minuni, dar marea misiune a vieţii Sale a fost moartea Sa.

În Evanghelii, descoperim că Isus a vrut să-i pregătească pe ucenici pentru moartea Sa iminentă, dar ei nu au înţeles, datorită ataşamentului lor faţă de El şi datorită faptului că aşteptau un Mesia politic. Citeste mai mult

Mântuirea în cartea lui Isaia

6. Pe drumul spre Emaus, Isus le-a vorbit celor doi ucenici deznădăjduiţi despre ispăşire, începând „de la Moise şi de la toţi prorocii” (Luca 24:27). Ce pasaje profetice despre ispăşire ar fi putut cita Isus?

7. Citeşte Isaia 53, unde este descris Robul suferind. Enumeră detaliile care te ajută să înţelegi mai bine ispăşirea realizată de Hristos. Citeste mai mult

Evanghelia în Vechiul Testament

3. Unde apare prima făgăduinţă a mântuirii? Ce înseamnă ea? Gen. 3:15

Limbajul folosit în acest text este neobişnuit. După ce au păcătuit, Adam şi Eva sunt înştiinţaţi despre marea luptă dintre două părţi oponente, prin intermediul unui cuvânt dur: „vrăjmăşie”. Făgăduinţa aceasta este preţioasă pentru inimile omeneşti care acum sunt atrase de păcat. Avem totodată asigurarea că acest conflict major nu va dura veşnic, întrucât capul duşmanului va fi zdrobit într-o zi. În aceste versete aflăm pentru prima dată despre marea luptă şi despre faptul că ea va avea un sfârşit. Citeste mai mult

La cruce

1.  Ce ne spune Pavel în Romani 5:8?

La cruce, Dumnezeu triumfă asupra vrăjmaşului – e adevărat, în modul cel mai umilitor şi mai greu de imaginat posibil. Dragostea, dreptatea şi mila se contopesc într-un singur act dinamic. Dumnezeu îi iartă pe păcătoşi, plătind prin Sine preţul păcatului şi încorporând în propria Sa suferinţă pedeapsa pentru păcat. Pe Calvar, Dumnezeu ne arată cât de mare este preţul iertării. Citeste mai mult

Dumnezeul Răscumpărător

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Romani 1:18; Geneza 3:15; Romani 16:20; 1 Petru 1:18,19; Marcu 10:32-45; Matei 27:46.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apocalipsa 5:12) Citeste mai mult

Studiu suplimentar

De-a lungul activităţii ei, Ellen G. White a respins în mod categoric teoria evoluţiei. Ea scria: „Ea este cel mai rău tip de necredinţă; fiindcă în cazul multora care mărturisesc a crede raportul creaţiunii, ea este necredinţă mascată.” – The Signs of the Times, 20 martie 1879 Citeste mai mult

Crearea şi re-crearea lumii

8.  Ce făgăduinţe se găsesc în textele următoare? Is. 65:17; 66:22; 2 Petru 3:13; Apoc. 21:4. Ce legătură au ele cu modelul biblic al creaţiunii, aşa cum este ea descrisă în primele capitole din Geneza?

Speranţa creştină se bazează pe făgăduinţa unui cer nou şi a unui pământ nou, un cer şi un pământ în care nu va mai exista devastarea adusă de păcat. Fără această speranţă, fără această făgăduinţă, nu mai rămâne să sperăm în nimic. Făgăduinţa vieţii veşnice este frumoasă, dar vrem să trăim veşnic într-o lume în care nu vor mai fi ororile, suferinţele şi dezamăgirile din lumea aceasta. Viaţa veşnică într-o lume în care suferinţa este mai degrabă regula decât excepţia este mai rea decât moartea veşnică ce îi aşteaptă pe cei nemântuiţi!

Toate aceste gânduri ne conduc la câteva întrebări foarte interesante referitoare la originea vieţii şi la modul în care a procedat Domnul „la început”, când „a făcut cerurile şi pământul” (lucrare descrisă atât de frumos în Geneza 1 şi 2). La drept vorbind, dacă Dumnezeu a ales o dată evoluţia pentru a crea lumea noastră, de ce să nu o mai aleagă încă o dată pentru a o re-crea? Dacă El a folosit aceste mijloace când a creat cerurile şi pământul, de ce să nu le folosească şi pentru a crea ceruri noi şi un pământ nou?

Absurditatea ideii ca Dumnezeu să folosească evoluţia pentru a recrea cerurile şi pământul, este o dovadă în plus care arată cât de absurdă este ideea că El ar fi creat lumea în felul acesta! Crucea, mântuirea şi făgăduinţa unui cer nou şi a unui pământ nou sunt teme inseparabil legate de relatarea literală din Geneza.

Încearcă să-ţi imaginezi cum arăta lumea în frumuseţea ei iniţială. Apoi imaginează-ţi cum va arăta atunci când va fi creată din nou. Nu putem cuprinde nici cu mintea, nici cu sufletul frumuseţea neîntrecută a lumii noi. De ce îşi pierd valoarea toate lucrurile din lumea aceasta, dacă pierdem împlinirea făgăduinţelor care ne-au fost făcute?

Crucea şi creaţiunea

6.  Ce legătură face Ioan între creaţiune şi cruce? De ce sunt inseparabile aceste două învăţături? Ioan 1:1-13

În Biblie apare de nenumărate ori această relaţie clară dintre calitatea de Creator a lui Dumnezeu şi calitatea Sa de Mântuitor, relaţie care ne oferă o dovadă mai mult decât suficientă că evoluţionismul nu poate fi împăcat cu Biblia şi, cu atât mai puţin, cu învăţătura despre jertfa de pe cruce. Citeste mai mult