“Nu mai aduceți daruri de mancare nefolositoare!”

Uităm prea uşor că scrierile din Vechiul Testament, în special scrierile profeţilor, sunt de fapt mustrări şi avertizări pentru poporul lui Dumnezeu, pentru oamenii care alcătuiau “biserica adevărată”. Cei mai mulţi dintre ei pretindeau că ascultă de Dumnezeul adevărat, aveau cunoştinţe ele­mentare despre adevărurile biblice (mai multe decât vecinii lor păgâni) şi ştiau ce trebuia să se spună şi să se facă în timpul închinării. Însă din cărţile profeţilor înţelegem foarte clar că lucrurile acestea nu erau nici pe departe suficiente. Citeste mai mult

Chemarea lui Isaia

În timp ce Osea, Amos şi Mica îl avertizau pe Israel de pericolul imi­nent, Iuda părea că prosperă sub domnia câtorva regi buni. Regele Ozia (numit în alte părţi şi Azaria) era cunoscut şi respectat de alte popoare pentru conducerea lui înţeleaptă şi pentru succesele lui (vezi 2 Cron. 26,1­ 15). Insă, aşa cum se întâmplă adesea, succesul l-a dus la cădere. Smerenia a fost înlocuită cu mândria şi devoţiunea cu încumetarea (vezi vers. 16-21). Citeste mai mult

“Primeste Domnul mii de berbeci?”

Spre deosebire de alte religii, religia Bibliei (a Vechiului şi a Noului Testament) ne învaţă că mântuirea este numai prin har. Nimic din ce facem noi nu ne poate face suficient de buni pentru a fi primiţi de Dumnezeu. Faptele noastre bune, oricât de bine intenţionate ar fi ele, oricât de inspirate ar fi de Duhul Sfânt, nu pot acoperi niciodată prăpastia pe care a aşezat-o păcatul între Dumnezeu şi omenire. Citeste mai mult

“Nu va incredeti in cuvinte inselatoare” – profetii si inchinarea

Text de memorat: “Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească) de când am făcut pe oameni. din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple’” (Isaia 44,7)

În cartea sa Părinţi şi copii, scriitorul rus Ivan Turgheniev a pus următoarele cuvinte în gura unui personaj: „Viaţa fiecărui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el îşi mai născoceşte şi singur tot soiul de neplăceri şi îşi otrăveşte existenţa”. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Profeţi şi regi, capitolele “Ieroboam; “Apostazia naţională”; “Ilie Tişbitul”; “Glasul unei mustrări aspre” şi “Carmel”.

“Apostazia care domneşte astăzi se aseamănă cu aceea care cuprinsese întregul Israel în zilele prorocului.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 170 Citeste mai mult

Mesajul lui Ilie

7. Ce deosebiri se văd și se vor vedea între cei ce Îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu-I slujesc Lui? Maleahi 3,18

Confruntarea lui Ilie cu cei patru sute cincizeci de profeţi pe Muntele Carmel se poate reduce la întrebarea pe care el a adresat-o poporului: Citeste mai mult

Ilie si profetii lui Baal

Starea regatului din nord s-a înrăutăţit tot mai mult cu trecerea tim­pului, mai ales sub domnia lui Ahab şi a Izabelei. Aşa ajungem la binecu­noscuta scenă a confruntării dintre Ilie şi profeţii lui Baal. Aici observăm cât de departe de Dumnezeu au ajuns israeliţii în urma compromisurilor.

5. Ce deosebiri sunt între felul în care se închină Ilie si felul de închinare al profeţi lor falşi? Ce lecţii putem desprinde de aici? 1 Împăraţi 18 Citeste mai mult

O închinare falsă

În 1 Împăraţi 11, profetul Ahia a venit să-i spună lui Ieroboam, slujitorul lui Solomon, că avea să fie rege peste zece seminţii ale lui Israel
(vers. 26-31), dar i-a arătat că succesul lui depindea de păzirea poruncilor lui Dumnezeu (vers. 37, 38).

Din nefericire, Ieroboam a auzit numai ceea ce i-a plăcut si a uitat de condiţiile succesului. Fiind nerăbdător să preia conducerea (1 Împ. 12,16­ 20), a luat imediat măsuri ca supuşii lui să nu mai meargă să se închine la Templul din Ierusalim. Citeste mai mult

“Arta” (si relele) compromisului

S-a afirmat că politica este “arta compromisului”. Cuvântul “artă” din această definiţie este foarte important, deoarece compromisul se poate furişa foarte subtil şi gradat pentru persoana care îl acceptă. Un politician este abil dacă reuşeşte să-i determine pe oameni să cedeze la anumite idei, să renunţe la poziţia lor, adeseori fără să-şi dea seama că fac acest lucru. In acest sens, fără îndoială că cel mai abil politician este Satana. Citeste mai mult

Cu alti ochi

1. Ce idee comună găsim În Gen. 6.5; ler. 17.5; Ioan 2.25 și Rom. 3.9-12? De ce este important să nu uităm niciodată acest lucru? Ce lucruri sau obiceiuri din societatea noastră ne determină să uităm acest adevăr fundamental? Citeste mai mult