Umblati carmuiti de Duhul

1. Ce legătură există Între “a umbla cârmuiţi de Duhul” şi a trăi viaţa de credinţă? Gal. 5,16, vezi şi Deut. 13,4.5; Rom. 13,13; Efes. 4,1.17; Col. 1,10.

“Umblarea” este o figură de stil preluată din Vechiul Testament, care se referă la modul în care trebuie să se comporte omul. Fiind evreu, Pavel apelează des la această figură de stil în epistolele sale pentru a înfăţişa con­ duita specifică vieţii creştine. De asemenea, întrebuinţarea ei este, proba­bil, legată de primul nume dat bisericii primare. Înainte să primească nu­mele de creştini (Fapte 11,26), urmaşii lui Isus erau cunoscuţi sub numele de cei care urmează “Calea” (Ioan 14,6; Fapte 22,4; 24,14). Citeste mai mult

Umblati carmuiti de Duhul

Text de memorat: “Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5.16)
Unul dintre cele mai îndrăgite imnuri creştine este “M-a aflat păstorul nostru” compus de Robert Robinson. Acesta nu a fost dintotdeauna un om al credinţei. Din cauza decesului tatălui său, s-a lăsat cuprins de mânie şi a căzut pradă desfrâului şi alcoolului. După ce l-a ascultat pe marele predicator George Whitefield, el şi-a predat viaţa Domnului, a devenit pastor metodist şi a scris imnul amintit mai sus, care, în limba engleză, includea iniţial şi strofa aceasta: ,,0, harului cât de datori Zilnic sunt con­ strâns să fiu!! Bunătatea Ta, ca o funie/ Să lege inima-mi rătăcitoare de Tine!” Citeste mai mult

Libertatea, nu imoralitate

Până aici, Pavel şi-a concentrat atenţia asupra esenţei teologice a me­ sajului său. De aici înainte, el abordează problema comportamentului creştin. Cum ar trebui să trăiască un om care nu este mântuit prin fapte?

5. De care extremă sunt sfătuiţi galatenii să se ferească? Gal. 5,13

Pavel ştia foarte bine că accentul pe care el îl punea pe harul şi pe liber­tatea în Hristos, putea duce la o interpretare greşită (Rom. 3,8; 6,1.2). Însă aceasta nu se datora Evangheliei, ci tendinţei omeneşti spre îngăduinţă de sine. Paginile istoriei sunt pline de exemple de oameni, oraşe şi naţiuni a căror degradare şi alunecare în haosul moral s-a datorat în mod direct lipsei de stăpânire de sine. Citeste mai mult

Consecintele periculoase ale legalismului

Modul în care Pavel introduce Galateni 5,2-12 ne arată cât de impor­ tant este ceea ce urmează să spună el aici. “Iată” are sensul de “Ascultaţi!”, “Atenţie la ceea ce vreau să vă spun!” Prin acest apel serios, el le atrage atenţia cititorilor săi şi le aduce aminte de autoritatea sa de apostol. Ideea pe care vrea să le-o transmită galatenilor este aceea că ei trebuie să ştie care sunt consecinţele periculoase ale hotărârii lor de a face din circumci­ zie o condiţie de mântuire pentru neamuri. Citeste mai mult

Definitia libertatii crestine

Porunca lui Pavel de a rămâne “tari” în libertate nu este nefondată. Ea este precedată de o afirmaţie importantă: “Hristos ne-a izbăvit”. De ce trebuie să rămână creştinii tari în libertatea lor? Pentru că Hristos i-a eliberat deja. Cu alte cuvinte, libertatea noastră este urmarea a ceea ce Hristos a făcut deja pentru noi.

Obiceiul acesta de a enunţa un adevăr şi apoi de a adăuga un îndemn este specific epistolelor lui Pavel (1 COL 6,20; 10,13.14; Col. 2,6). De exemplu, în Romani 6, el face câteva afirmaţii legate de statutul nostru în Hristos, precum: “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Rom. 6,6). Pe baza acestui adevăr, el adresează un în­ demn insistent: “Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru mu­ ritor” (Rom. 6,12). Pavel vrea să spună de fapt: Citeste mai mult

Liberi in Hristos

Text de memorat: “Fraţilor. voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească. ci slujiţi-vă unii altora În dragoste.” (Galateni 5.13).

În Galateni 2,4, Pavel a amintit În treacăt despre importanţa păstrării libertăţii pe care o avem în Hristos Isus. Dar la ce se referă el când vorbeşte despre libertate? Ce cuprinde ea? Până unde se întinde? Are limite? Şi ce legătură există între libertatea în Hristos şi Lege? Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Citeşte din Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul “Legea şi legămintele” .

“Dar, dacă legământul avraamic contine a făgăduinta mântuirii, de ce s-a mai făcut un alt legământ la Sinai? În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoaşterea de Dumnezeu şi a principiilor legământului avra­amic. [ ... ] Dumnezeu i-a adus la Sinai, unde Şi-a descoperit slava, le-a dat Legea Sa şi făgăduinţa unor mari binecuvântări, cu condiţia ascultării … Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să ţină Legea lui Dumnezeu; şi, în mod pripit, au încheiat un legământ cu Dumnezeu. Cu toate acestea, n-au tre­ cut decât câteva săptămâni şi au rupt legământul cu Dumnezeu, s-au ple­ cat până la pământ şi s-au închinat înaintea unui chip cioplit. Ei nu mai puteau nădăjdui în bunăvoinţa lui Dumnezeu pe temeiul unui legământ pe care îl călcaseră; şi acum, văzându-şi păcătoşenia şi nevoia de iertare, au fost aduşi în situaţia de a-şi da seama de nevoia lor după un Mântuitor, descoperit în legământul avraamic şi preînchipuit în jertfele aduse. Acum, prin credinţă şi iubire, au fost legaţi de Dumnezeu ca Izbăvitor al lor din robia păcatului. Acum erau pregătiţi să preţuiască binecuvântările noului legământ.” – EBen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 371, 372 Citeste mai mult

Ismael si Issac astazi

Pavel face o scurtă prezentare a istoriei lui Israel cu scopul de a combate argumentele adversarilor lui, care susţineau că ei erau adevăraţii urmaşi ai lui Avraam şi că Ierusalimul- centrul creştinismului iudaic şi al Legii – era “mama” lor. În opinia lor, neamurile erau nişte urmaşi nelegitimi. Dacă doreau să devină adevăraţi urmaşi ai lui Hristos, atunci trebuiau să devină mai întâi fiii lui Avraam, prin acceptarea legii circumciziei. Citeste mai mult

Agar si Muntele Sinai

6. Ce tip de legământ a vrut să încheie Dumnezeu cu poporul Său la Sinai? Ce lucruri comune există între acest legământ şi făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam? Ex. 6,2-8; 19,3-6; Deut 32,10-12.

La Sinai, Dumnezeu a dorit să încheie cu israeliţii acelaşi legământ pe care îl încheiase cu Avraam. Există câteva asemănări între cuvintele adresate de Dumnezeu lui Avraam în Geneza 12,1-3 si cele adresate lui Moise în Exod 19. În ambele cazuri, se subliniază ceea ~e va face El pentru poporul Său. El nu le cere israeliţilor să promită că vor face ceva anume pentru a obţine binecuvântările Sale, ci doar să asculte, ca urmare a ace­ lor binecuvântări. Citeste mai mult

Avraam, Sara si Agar

4. De ce dezaprobă Pavel incidentul cu Agar? Ce lucru esenţial privitor la mântuire vrea el să sublinieze prin amintirea acestei întâmplări din Vechiul Testament? Gal. 4,21-31; Gen. 16.

Agar este amintită în Geneza, în legătură directă cu eşecul lui Avraam, de a crede în făgăduinţa lui Dumnezeu. Ea era o sclavă egipteană pe care probabil că Avraam o primise în dar de la Faraon, din pricina Sarei, un eveniment asociat cu primul lui act de necredinţă (Geneza 12,11-16). Citeste mai mult