Drumul credintei

Text de memorat: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu. trebuie să creadă că EI este şi că răsplăteşte pe cei ce-l caută.” (Evrei 11.6)

Porumbeii voiajori sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a zbura sute de kilometri într-o singură zi şi pentru precizia uimitoare cu care ajung la destinaţie. Totuşi, uneori chiar şi cei mai buni porumbei voia­jori se dezorientează şi nu se mai întorc niciodată la punctul de plecare. Incidentul cel mai neplăcut a avut loc în Anglia, când aproape 20.000 de păsări (evaluate la peste 600.000 dolari) nu s-au mai întors niciodată în porumbarele lor. Cauza dispariţiei lor a rămas necunoscută. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

“În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoaşterea de Dumnezeu şi cunoaşterea principiilor legământului avraamic. Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu a căutat să le descopere copiilor lui Israel puterea şi mila Sa, pentru ca ei să fie făcuţi să-L iubească şi să aibă încredere în El. I-a dus la Marea Roşie, unde, fiind urmăriţi de egipteni, scăparea părea că este imposibilă. Aceasta pentru ca ei să-şi poată da seama de totala lor neputintă, de nevoia lor de ajutor dumnezeiesc, ca si de faptul că El lucrase izbăvirea lor. În felul acesta, ei au fost umpluţi cu iubire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi cu încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El Şi-i alipise de Sine, ca Eliberator al lor din robia trecătoare. Citeste mai mult

Superioritatea fagaduintei

7. În ce termeni se referă Noul Testament la experienţa de la Sinai? Fapte 7,38

În Galateni 3,19.20, Pavel continuă argumentul că Legea nu desfiin­ţează legământul harului; ideea aceasta este importantă, întrucât, dacă te­ologia adversarilor lui era corectă, atunci Legea ar fi desfiintat legământul. În această situaţie, gândeşte-te care ar fi situaţia noastră ca păcătoşi, dacă ar trebui să ne bizuim pe păzirea Legii, si nu pe harul lui Dumnezeu, ca să fim mântuiţi! În final, am ajunge la disperare. Citeste mai mult

Scopul Legii

3. În Galateni 3,19-20, Pavel face referire la “Lege” de mai multe ori. La ce lege se referă el În primul rând În acest pasaj?

După unii, cuvântul “până” din vers. 19 arată că legea aceasta era temporară. Prin urmare, ei deduc că pasajul se referă la legea ceremonială, întrucât scopul ei a fost împlinit la cruce, apoi ea a luat sfârşit. Deşi lucrul acesta este adevărat, se pare că nu aceasta este ideea pe care o trans­ mite Pavel aici. Deşi atât legea ceremonială, cât şi Legea morală au fost “adăugate” la Sinai din cauza călcărilor de lege, vom vedea în continuare că Pavel pare să se refere aici în primul rând la Legea morală. Citeste mai mult

Credinta si Legea

Pavel aduce argumente puternice în favoarea supremaţiei credinţei în relaţia unui om cu Dumnezeu. El declară în mod repetat că nici circum­ cizia şi nicio altă “faptă a Legii” nu sunt condiţii necesare pentru mân­tuire, “pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii” (Gal. 2,16). Pe lângă aceasta, semnul de identificare a credinciosului nu îl constituie faptele Legii, ci credinţa (Gal. 3,7). Această negare repetată a faptelor Legii ridică următoarea întrebare: “Atunci Legea nu are nicio importanţă? A desfiinţat Dumnezeu Legea?” Citeste mai mult

Legea si credinta

Chiar dacă adversarii lui ar fi acceptat că viaţa lui Avraam a fost caracterizată în primul rând de credinţă, Pavel ştia că ei tot ar mai fi avut întrebări legate de motivul pentru care Dumnezeu i-a dat Legea lui Israel la patru secole după Avraam. Nu cumva darea Legii anula prevederile anterioare?

1. Ce idee vrea să sublinieze Pavel prin analogia dintre testamentul unui om şi legământullui Dumnezeu cu Avraam? Gal. 3,15-18 Citeste mai mult

Întâietatea făgăduinţei

Text de memorat: ..În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.” (Romani 4,13)

Odată, un politician a fost întrebat: Citeste mai mult

Studiu suplimentar

“Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost aşezat în rândul ce­lor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale faţă de nelegiuire umpleau de groază inima Fiului Său. În toată viaţa Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi căzute vestea cea bună a îndurării şi a iubirii iertătoare a Tatălui. Tema Sa era mântuirea pentru păcătosul cel mai mare. Dar acum, sub povara teribilă a vinovăţiei ce apăsa asupra Sa, nu putea vedea faţa dătătoare de pace a Tatălui. Retragerea privirii Tatălui de la Mântuitorul în această oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea să fie înţeleasă niciodată de om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simţită. Citeste mai mult

Rascumparati din blestem

Desigur că adversarii lui Pavel au fost uluiţi de cuvintele îndrăzneţe din Galateni 3,10. Ei nu puteau să creadă că s-ar afla sub blestem; ei se aşteptau să fie binecuvântaţi pentru ascultarea lor. Dar Pavel spune: “Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.»” El pune în contrast mântuirea prin credinţă cu mântuire a prin fapte. Citeste mai mult

Evanghelia in Vechiul Testament

6. Care este vestea bună (Evanghelia) din Vechiul Testament, la care face referire Pavel În argumentaţia sa? Gal. 3,8

Pavel scrie că vestea bună, adică Evanghelia, i-a fost vestită lui Avraam şi că, mai mult, Dumnezeu Însuşi i-a vestit-o. Prin urmare, ea trebuie să fi fost Evanghelia adevărată. Dar când i-a vestit Dumnezeu Evanghelia? Faptul că citează din Gen. 12,3, ne arată că Pavel se gândeşte la legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam atunci când i-a adresat chemarea din Gen. 12,1-3. Citeste mai mult