Făgăduinţă şi aşteptare

Întrucât „lucrurile din urmă” se referă la întemeierea Împărăţiei lui Dumnezeu, adventiştii de ziua a şaptea le-au considerat a fi de primă importanţă şi au dorit să atragă atenţia asupra lor prin numele pe care l-au adoptat: Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Cuvântul adventist face referire la credinţa noastră în a doua venire a Domnului Isus. Citeste mai mult

Începutul şi sfârşitul

Tabloul condiţiei noastre umane amarnice este zugrăvit cu onestitate şi în mod corect în Scriptură. Dar scriitorii biblici nu au disperat, fiindcă ştiau care avea să fie finalul. Ultimele capitole din cartea lui Isaia şi din Apocalipsa ne asigură că păcatul va fi distrus în curând şi că Împărăţia lui Dumnezeu va fi restaurată. Domnul le-a descoperit profeţilor „lucrurile din urmă”, care aveau să ducă la încheierea istoriei întunecate a lumii noas­tre. Aceşti profeţi au privit cu deplină seriozitate gravitatea situaţiei, dar au trăit cu speranţă, pentru că le fusese descoperiă rezolvarea. Citeste mai mult

Făgăduinţa revenirii Sale

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: 2 Petru 3:1-10,13; Ioan 14:2,3; Daniel 2:44; Evrei 9:28 şi cap. 11; Apocalipsa 6:9-11; Luca 12:42-48. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, căsătoria este folosită ca simbol al legăturii gingaşe şi sacre dintre Hristos şi poporul Său. Pentru Isus, veselia festivităţilor de nuntă arăta spre bucuria din ziua aceea în care o va aduce pe mireasa Lui în casa Tatălui şi în care cei mântuiţi împreună cu Mântuitorul vor sta la ospăţul de nuntă al Mielului. El spune: „Cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine” (Is. 62:5); „Nu te vor mai numi «Părăsită», ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea»…, căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine” (vers. 4,5); „te va linişti cu dragostea Lui  şi va striga de veselie din pricina ta” (Ţef. 3:17 – NTR). Citeste mai mult

Isus la nunta din Cana

7. Citeşte Ioan 2:1-11. Ce ne spune acest pasaj despre atitudinea lui Isus faţă de căsătorie şi faţă de dragoste? Ce semnificaţie are faptul că El Şi-a dat binecuvântarea asupra acestei sărbători vesele şi prelungite? Citeste mai mult

Cântarea cântărilor

Oricât de multe cărţi s-ar scrie pe tema dificilă a suferinţei umane, dificilă îndeosebi pentru aceia care cred că Dumnezeu este iubitor şi atotpu­ternic (pentru un ateu, suferinţa nu este decât o parte a vieţuirii în­tr-un univers lipsit de un Creator şi de un sens şi, ca atare, nu constituie o pro­blemă filosofică dificilă aşa cum este pentru un creştin), dacă nu se ţine cont de marea luptă dintre Hristos şi Satana, atunci ele nu aduc o contribuţie prea importantă (cu toate că suferinţa este suficient de dificil de explicat chiar şi în contextul marii drame cosmice). Citeste mai mult

Dumnezeul iubirii

Dragostea lui Dumnezeu

Încă de la începutul ei, Geneza arată că dragostea avea să fie o parte importantă a existenţei umane. Un bărbat şi o femeie – acesta este idealul lui Dumnezeu, prototipul biblic de dragoste în căsătorie.

Este interesant faptul că Biblia foloseşte adesea simboluri din relaţia de dragoste şi de căsătorie pentru a înfăţişa relaţia pe care Dumnezeu caută să o aibă cu poporul Său. Nicio altă relaţie nu trebuie să fie mai strânsă decât aceea dintre un soţ şi o soţie, exceptând, probabil, relaţia personală dintre om şi Dumnezeu. Citeste mai mult

„Poveştile de dragoste” ale Bibliei

Biblia conţine multă istorie, dar acordă spaţiu şi câtorva „poveşti de dragoste”. Relaţia dintre Avraam şi Sara era puternică şi plină de afec¬ţiune. Avraam nu o părăseşte pe Sara în perioada îndelungată în care ea este stearpă. Mai mult, Avraam o ia pe Agar ca soţie-surogat numai la insistenţa Sarei. Legăturile dragostei dintre Avraam şi Sara sunt puternice. (Vezi Geneza 16.) Citeste mai mult

Prima „poveste de dragoste”

1.  Care este prima „poveste de dragoste” relatată de Biblie? Gen. 2:23

Relatarea despre iubirea dintre Adam şi Eva se găseşte în primele ca­pitole din Geneza. Cei doi sunt lucrarea specială a lui Dumnezeu. Amândoi reflectă chipul Său (Gen. 1:26,27). Amândoi sunt aduşi la existenţă prin extraordinara Sa putere creatoare. Complexitatea corpului omenesc rămâne una dintre cele mai puternice mărturii despre înţelepciunea şi puterea Creatorului nostru. Citeste mai mult