Duminică – Primul abuz de alcool menţionat în Biblie

Ce moştenire vrei să le laşi copiilor tăi? Mai precis, ce amintiri vrei să le laşi despre tine? Că ai fost bogat, renumit sau puternic din punct de vedere politic? Care sunt lucrurile care contează cu adevărat? În Biblie sunt amintite multe personaje care au lăsat diferite moşteniri – unii o moştenire foarte bună, alţii una foarte rea, iar alţii o moştenire atât bună, cât şi rea. Să ne gândim, de pildă, la Noe. El este amintit cel mai adesea pentru faptul că a fost primul predicator care nu s-a bucurat de un mare succes. El a predicat timp de o sută douăzeci de ani şi a reuşit să convertească numai o mână de oameni, toţi membri ai familiei lui. Totuşi, Dumnezeu îl vedea altfel. În lumea antediluviană, plină de răutate şi nelegiuire, „Noe a căpătat milă înaintea Domnului” (Gen. 6,8). Citeste mai mult

Sabat – Temperanţa

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Gen. 9,20-27; Prov. 20,1; 23,31-35; 1 Cor. 6,19; 10,31; 2 Petru 1,5-9.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Blândeţea (în trad. engl. – stăpânirea de sine, moderaţia) voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.” (Filipeni 4,5)

Un bărbat, care a fost odată un judecător respectat, trăieşte acum în sărăcie şi este victima abuzului de alcool. Din cauza acestei dependenţe, care i-a furat nu numai demnitatea, ci şi familia şi viaţa, el a schimbat roba de magistrat cu zdrenţele unui vagabond. Citeste mai mult

Vineri – Studiu suplimentar

Citeşte din Cugetări de pe Muntele Fericirilor de Ellen G. White, capitolul „Nu judecaţi, ci lucraţi”; iar din Calea către Hristos, capitolul „Creşterea în Hristos”.

„Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său să se ridice şi să iasă din atmosfera rece, îngheţată, în care au trăit, să scuture impresiile şi ideile care le-au îngheţat impulsurile de iubire şi i-au ţinut într-o inactivitate egoistă. El îi somează să se ridice de la nivelul lor pământesc, scăzut, şi să respire în atmosfera clară şi însorită a cerului.” – Ellen G. White, Mărturii (ediţia 1998), vol. 5, pag. 646 Citeste mai mult

Joi – Atmosfera cerului

Până acum ne-am ocupat de proprietăţile fizice ale atmosferei create de Dumnezeu pentru noi, dar cuvântul atmosferă este folosit pentru a descrie nu numai mediul fizic care ne înconjoară, ci şi atitudinile, sentimentele, emoţiile, sprijinul sau încurajarea celor din jur, toate formând o atmosferă fie pozitivă, fie negativă. Citeste mai mult

Miercuri – Aer curat, aer poluat

O mare problemă, mai ales pentru cei care trăiesc în oraşe, este aceea a aerului viciat. Un factor de poluare este fumul de ţigară, mai ales în birourile cu aer condiţionat. Aerul viciat poate duce la numeroase probleme de sănătate: dureri de cap, greaţă, vărsături, afecţiuni oculare şi respiratorii. În unele zone din lume, milioane de oameni, şi mai ales copiii, suferă de boli grave din cauza aerului poluat pe care l-au respirat cel mai adesea în încăperile prost aerisite care sunt destinate gătitului. Citeste mai mult

Aerul de deasupra capetelor noastre

„El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” (Fapte 17,25)

4. Citeşte textele următoare: Daniel 5,23; Psalmi 104,29; 146,4. Ce ne spun ele despre legătura dintre viaţă şi suflare?

Aerul ne protejează în mai multe feluri. La nivel global, aerul şi vaporii de apă protejează pământul şi oamenii de radiaţia solară şi de vidul din spaţiul extraterestru. Tot aerul reciclează apa şi multe substanţe chimice pentru a îmblânzi clima. În acest înveliş atmosferic, există forme de viaţă la altitudini şi temperaturi foarte variate. Unele forme de viaţă au nevoie de multă lumină şi căldură. Altele supravieţuiesc cu foarte puţină lumină şi căldură. Unele animale au nevoie de o cantitate mare de oxigen, pe când altele trăiesc cu foarte puţin oxigen. Citeste mai mult

Luni – Nevoia de aer

Toate vieţuitoarele cu care a fost umplut Pământul aveau în comun un lucru: nevoia de oxigen pentru supravieţuire. Aerul este un amestec de gaze din care oxigenul reprezintă doar 21% (toată atmosfera cântăreşte aproximativ 5000 trilioane de tone!). Dintre celelalte gaze care îl compun, amintim nitrogenul, argonul, heliul, hidrogenul şi altele în cantitate foarte mică. Cantitatea de oxigen din aer corespunde exact necesităţilor fiinţelor create de Dumnezeu. Aceasta este o altă dovadă că Dumnezeu ne-a creat cu multă atenţie şi precizie. Citeste mai mult

Duminica – Creaţiunea

1. Cum arăta Pământul la început? Geneza 1,1.2

În momentul acela, Pământul era un haos; era învăluit în întuneric, pustiu şi fără formă. Deşi ne este dificil să înţelegem cu exactitate care era situaţia şi ce se întâmpla acolo, un lucru este clar: nu exista pe el nicio formă de viaţă. Totuşi, chiar şi în mijlocul acestui haos primordial, se manifestă prezenţa lui Dumnezeu. Acest lucru este exprimat prin cuvintele „şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor”. Până aici nu putem face decât speculaţii cu privire la semnificaţia acestor versete. Citeste mai mult

Sabat – O atmosferă de laudă

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Gen. 1,1.2.9-12.20-26; Ps. 104,29; Dan. 5,23; Luca 5,17; Apoc. 21,4.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2,7)

În urmă cu câţiva ani, cinci membri ai aceleiaşi familii au închiriat o căsuţă la munte, unde doreau să petreacă vacanţa de iarnă. Într-una dintre seri au închis bine toate ferestrele, ca să nu mai pătrundă înăuntru aerul rece, şi au încins soba la maximum, ca să fie protejaţi de gerul nopţii. Citeste mai mult

Joi – Odihna săptămânală

7. Ce ne spun versetele din Geneza 2,1-3 şi Exod 20,8-11 despre importanţa odihnei?

Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea, la încheierea lucrării de creaţiune. Verbul ebraic pentru „a se odihni” provine din acelaşi cuvânt ca şi denumirea pentru „Sabat” (Shabbat). Lucrul acesta ne arată că Sabatul zilei a şaptea şi odihna îşi au originea la creaţiune. Chiar dacă nu ne este uşor să îl înţelegem, textul declară limpede că Dumnezeu Însuşi S-a odihnit.

8. În ce context a fost făcută declaraţia din Marcu 2,27 şi care este semnificaţia ei?

Deşi cădem cu atâta uşurinţă în capcana regulilor şi a prescripţiilor, nu trebuie să uităm niciodată că Sabatul este o zi adusă la existenţă pentru binele nostru, o zi destinată meditaţiei, în care să contemplăm bunătatea lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de darurile minunate primite de la El. Sabatul este o dovadă neîntreruptă că recunoaştem dragostea Sa. Vestea bună este aceea că, prin păzirea Sabatului, noi nu numai că vorbim despre „odihna în Hristos”, ci şi experimentăm în mod practic această odihnă, arătând că ne încredem în ceea ce a făcut Hristos pentru noi, ca singură cale spre mântuire, şi nu în faptele noastre.

Dincolo de toate beneficiile spirituale, Sabatul ne oferă posibilitatea de a ne retrage din truda, luptele, stresul şi oboseala din timpul săptămânii. Este ziua în care Dumnezeu ne permite să ne relaxăm cu adevărat, să ne odihnim, să ne destindem şi să ne deconectăm, fără sentimentul că am face ceva greşit. Sabatul este ziua în care trupul şi sufletul nostru pot beneficia de odihna, care este atât de necesară.

Ce experienţe ai în ce priveşte odihna Sabatului? Este Sabatul o adevărată desfătare pentru tine, o binecuvântare şi o odihnă reală? Sau a devenit o povară, la fel ca pentru oamenii din vremea lui Hristos? Cum putem să ne deprindem să ne bucurăm la maximum de această zi de odihnă?