Consecintele periculoase ale legalismului

Modul în care Pavel introduce Galateni 5,2-12 ne arată cât de impor­ tant este ceea ce urmează să spună el aici. “Iată” are sensul de “Ascultaţi!”, “Atenţie la ceea ce vreau să vă spun!” Prin acest apel serios, el le atrage atenţia cititorilor săi şi le aduce aminte de autoritatea sa de apostol. Ideea pe care vrea să le-o transmită galatenilor este aceea că ei trebuie să ştie care sunt consecinţele periculoase ale hotărârii lor de a face din circumci­ zie o condiţie de mântuire pentru neamuri. Citeste mai mult

Definitia libertatii crestine

Porunca lui Pavel de a rămâne “tari” în libertate nu este nefondată. Ea este precedată de o afirmaţie importantă: “Hristos ne-a izbăvit”. De ce trebuie să rămână creştinii tari în libertatea lor? Pentru că Hristos i-a eliberat deja. Cu alte cuvinte, libertatea noastră este urmarea a ceea ce Hristos a făcut deja pentru noi.

Obiceiul acesta de a enunţa un adevăr şi apoi de a adăuga un îndemn este specific epistolelor lui Pavel (1 COL 6,20; 10,13.14; Col. 2,6). De exemplu, în Romani 6, el face câteva afirmaţii legate de statutul nostru în Hristos, precum: “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Rom. 6,6). Pe baza acestui adevăr, el adresează un în­ demn insistent: “Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru mu­ ritor” (Rom. 6,12). Pavel vrea să spună de fapt: Citeste mai mult

Liberi in Hristos

Text de memorat: “Fraţilor. voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească. ci slujiţi-vă unii altora În dragoste.” (Galateni 5.13).

În Galateni 2,4, Pavel a amintit În treacăt despre importanţa păstrării libertăţii pe care o avem în Hristos Isus. Dar la ce se referă el când vorbeşte despre libertate? Ce cuprinde ea? Până unde se întinde? Are limite? Şi ce legătură există între libertatea în Hristos şi Lege? Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Citeşte din Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul “Legea şi legămintele” .

“Dar, dacă legământul avraamic contine a făgăduinta mântuirii, de ce s-a mai făcut un alt legământ la Sinai? În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoaşterea de Dumnezeu şi a principiilor legământului avra­amic. [ ... ] Dumnezeu i-a adus la Sinai, unde Şi-a descoperit slava, le-a dat Legea Sa şi făgăduinţa unor mari binecuvântări, cu condiţia ascultării … Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să ţină Legea lui Dumnezeu; şi, în mod pripit, au încheiat un legământ cu Dumnezeu. Cu toate acestea, n-au tre­ cut decât câteva săptămâni şi au rupt legământul cu Dumnezeu, s-au ple­ cat până la pământ şi s-au închinat înaintea unui chip cioplit. Ei nu mai puteau nădăjdui în bunăvoinţa lui Dumnezeu pe temeiul unui legământ pe care îl călcaseră; şi acum, văzându-şi păcătoşenia şi nevoia de iertare, au fost aduşi în situaţia de a-şi da seama de nevoia lor după un Mântuitor, descoperit în legământul avraamic şi preînchipuit în jertfele aduse. Acum, prin credinţă şi iubire, au fost legaţi de Dumnezeu ca Izbăvitor al lor din robia păcatului. Acum erau pregătiţi să preţuiască binecuvântările noului legământ.” – EBen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 371, 372 Citeste mai mult

Ismael si Issac astazi

Pavel face o scurtă prezentare a istoriei lui Israel cu scopul de a combate argumentele adversarilor lui, care susţineau că ei erau adevăraţii urmaşi ai lui Avraam şi că Ierusalimul- centrul creştinismului iudaic şi al Legii – era “mama” lor. În opinia lor, neamurile erau nişte urmaşi nelegitimi. Dacă doreau să devină adevăraţi urmaşi ai lui Hristos, atunci trebuiau să devină mai întâi fiii lui Avraam, prin acceptarea legii circumciziei. Citeste mai mult

Agar si Muntele Sinai

6. Ce tip de legământ a vrut să încheie Dumnezeu cu poporul Său la Sinai? Ce lucruri comune există între acest legământ şi făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam? Ex. 6,2-8; 19,3-6; Deut 32,10-12.

La Sinai, Dumnezeu a dorit să încheie cu israeliţii acelaşi legământ pe care îl încheiase cu Avraam. Există câteva asemănări între cuvintele adresate de Dumnezeu lui Avraam în Geneza 12,1-3 si cele adresate lui Moise în Exod 19. În ambele cazuri, se subliniază ceea ~e va face El pentru poporul Său. El nu le cere israeliţilor să promită că vor face ceva anume pentru a obţine binecuvântările Sale, ci doar să asculte, ca urmare a ace­ lor binecuvântări. Citeste mai mult

Avraam, Sara si Agar

4. De ce dezaprobă Pavel incidentul cu Agar? Ce lucru esenţial privitor la mântuire vrea el să sublinieze prin amintirea acestei întâmplări din Vechiul Testament? Gal. 4,21-31; Gen. 16.

Agar este amintită în Geneza, în legătură directă cu eşecul lui Avraam, de a crede în făgăduinţa lui Dumnezeu. Ea era o sclavă egipteană pe care probabil că Avraam o primise în dar de la Faraon, din pricina Sarei, un eveniment asociat cu primul lui act de necredinţă (Geneza 12,11-16). Citeste mai mult

Legamantul cu Avraam

2. Ce făgăduinţe i-a făcut Dumnezeu lui Avraam În Geneza 12, 1-5? Care a fost răspunsul lui?

Primele făgăduinţe făcute de Dumnezeu lui Avraam constituie unul dintre cele mai frumoase pasaje ale Vechiului Testament. Ele ne vorbesc despre harul Său. Dumnezeu face aceste promisiuni, nu Avraam. Omul nu a făcut nimic pentru a câştiga sau a merita favoarea lui Dumnezeu. Nu există niciun indiciu că Dumnezeu şi Avraam ar fi stabilit împreună terme­ nii acestei înţelegeri. Dumnezeu face făgăduinţele, iar Avraam este chemat să creadă că ele sunt sigure şi să dovedească această credinţă, Iăsându-şi rudele (la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani!) şi pornind spre ţara promisă. Citeste mai mult

Informatii de baza despre legamant

Mulţi consideră că pasajul din Galateni 4,21-31, în care Pavel interpre­ tează istoria lui Israel, este cel mai dificil pasaj din această epistolă, pentru că aici se aduce un argument foarte complex, pentru a cărui înţelegere avem nevoie de cunoştinţe temeinice despre personajele şi evenimentele din Vechiul Testament. Pentru a-l înţelege, trebuie mai întâi să cunoaştem câteva lucruri element are în legătură cu nOţiune a de legământ.

Cuvântul ebraic tradus prin “legământ” este berit. El apare de apro­ ximativ trei sute de ori în Vechiul Testament şi are sensul de “contract”, “învoiaIă”, “înţelegere”. Mii de ani, legămintele au avut un rol esenţial în stabilirea relaţiilor dintre popoarele din Orientul Apropiat. La încheierea unui legământ, se obişnuia să se aducă animale ca jertfă. Prin aceasta, se arăta ce i se va întâmpla celui care nu îşi va respecta obligaţiile asumate. Citeste mai mult

Cele două legăminte

Text de memorat: “Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.” (Galateni 4,31 u.p.)

Creştinii care resping autoritatea Vechiului Testament consideră că darea Legii pe Sinai e incompatibilă cu Evanghelia. Ei trag concluzia că legământul încheiat pe Sinai este simbolul unei perioade, al unei dispen­ saţiuni, în care mântuirea se baza pe ascultarea de Lege. Ei susţin că oa­ menii din vremea aceea nu au reuşit să respecte cerinţele Legii şi că, din acest motiv, Dumnezeu ar fi încheiat un legământ nou, un legământ al ha­ rului, prin meritele lui Isus Hristos. Prin urmare, ar exista două legăminte: vechiul legământ, bazat pe Lege, şi noul legământ, bazat pe har. Citeste mai mult