Finalul epistolei

6. La ce “dreptar” se refera Pavel in Galateni 6,16?

Cuvântul tradus cu “dreptar” are sensul propriu de băţ sau vergea pe care zidarii sau tâmplarii o foloseau ca instrument de măsurat. El a dobândit cu timpul sensul figurat de “regulă” sau “etalon” pentru evalu­area unui lucru. De exemplu, atunci când vorbim despre Canonul Noului Testament, ne gândim la cele 27 de cărţi cuprinse în Noul Testament, care stau la baza convingerilor şi a practicilor bisericii. De aceea, dacă o învăţătură nu “corespunde” cu învăţăturile din aceste cărţi, atunci ea nu este acceptată. Citeste mai mult

O faptura noua

După ce subliniază locul central al crucii lui Hristos în viaţa creştină, Pavel trece la sublinierea celei de-a doua doctrine fundamentale a Evan­ gheliei sale: îndreptăţirea prin credinţă.

După cum am văzut pe parcursul acestui trimestru, Pavel pune în con­trast circumcizia cu Evanghelia. Totuşi, el nu se opune acestei practici în sine. Deşi face câteva afirmaţii tranşante în legătură cu circumcizia (vezi Gal. 5,2-4), dorinţa lui nu este ca galatenii să tragă concluzia că a fi ne cir­ cumcis este mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât a fi circumcis. Nu aceasta este ideea pe care el vrea să o transmită, întrucât omul poate avea o atitudine legalistă atât faţă de un lucru pe care îl face, cât şi faţă de un lucru pe care nu îl face. Spiritual vorbind, problema circumciziei este irelevantă în sine. Religia adevărată nu se bazează pe comportamentul exterior, ci pe starea inimii. Isus Însuşi a afirmat că un om poate arăta extraordinar de frumos pe dinafară, dar să fie mort din punct de vedere spiritual (Mat. 23,27). Citeste mai mult

” Ma laud cu… crucea…”

3. De ce este crucea lui Hristos un motiv de laudă pentru Pavel? Gal. 6,14

După ce dezvăluie motivaţiile celor care puneau accent pe circumci­zie, Pavel le prezintă galatenilor, pentru ultima oară, mesajul Evangheliei sale într-o formă concisă. Pentru el, Evanghelia are la bază două doctrine fundamentale: (1) crucea Domnului (vers. 14) şi (2) doctrina îndreptăţirii (vers. 15). In secţiune a de astăzi, ne vom opri asupra primei doctrine. Citeste mai mult

Sa se laude cu trupul vostru

2. Citeşte Gal. 6,12.13. Ce spune Pavel În aceste versete?

Desi Pavel a mai făcut aluzie la intentiile si motivatiile adversarilor săi (vezi Gal. 1,7; 4,17), remarcile sale din Gal. 6,12.13 sunt primele afirmaţii explicite referitoare la ei. El declară că ei “umblă după plăcerea oameni­ lor”. Versetul 12 este redat astfel în Noua Traducere a Bibliei: “Toţi cei ce doresc să dea o impresie bună în ceea ce priveşte trupul lor, vă obligă să fiti circumcisi, numai ca să nu fie ei persecutati pentru crucea lui Hristos.” În greacă, expresia “a da o impresie bună” are sensul literal de “a afişa o faţă bună”. Mai mult, cuvântul “faţă” din limba greacă are şi sensul de “mască a unui actor”; în sens figurat, el însemna rolul interpretat de un actor. Cu alte cuvinte, Pavel spune că oamenii aceştia erau ca nişte actori care căutau aprobarea spectatorilor. Într-o cultură bazată pe onoare şi ruşine, conformarea era esenţială şi se pare că susţinătorii erorilor încer­ cau să-şi consolideze prestigiul înaintea fraţilor lor de credinţă iudei din Galatia şi înaintea celorlalţi iudei creştini din Ierusalim. Citeste mai mult

“V-am scris cu mana mea”

1. Ce deosebiri şi ce asemănări există Între finalul Epistolei către galateni şi finalul altor epistole ale lui Pavel? Compară Gal. 6,11-18 cu finalul altor epistole: Romani, 1 şi 2 Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni şi 1 şi 2 Tesaloniceni.

Finalul diferă destul de mult de la o epistolă la alta, însă ele au câteva elemente comune: (1) salutul adresat anumitor persoane, (2) un îndemn final, (3) semnătura personală şi (4) o binecuvântare finală. Dacă vom compara aceste caracteristici comune cu finalul Epistolei către galateni, vom descoperi două deosebiri importante. Citeste mai mult

Mă laud cu crucea lui Hristos

Text de memorat: ..în ce mă priveste, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, si eu, faţă de lume’” (Galateni 6,14)

Studiul Epistolei către galateni a fost solicitant, deoarece epistola însăşi este condensată. Ştiind ce chemare are, ştiind adevărul mesajului pe care îl predica (în definitiv, adevărul acesta venea de la Domnul), Pavel a scris cu înflăcărare a profeţilor din Vechiul Testament, procedând la fel ca Isaia, Ieremia sau Osea. El stăruie ca poporul lui Dumnezeu din vremea lui să se întoarcă de la greşelile lui tot aşa cum stăruiau profeţii pe lângă poporul lui Dumnezeu din vremea lor. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

“Duhul lui Dumnezeu ţine răul sub controlul conştiinţei. Atunci când se înalţă mai presus de influenţa Duhului, omul culege roadele nelegiuirii. Asupra unui astfel de om, Duhul are din ce în ce mai puţină influenţă pen­tru a-l împiedica să semene seminţele neascultării. Avertizările au din ce în ce mai puţină putere asupra lui. El se teme din ce în ce mai puţin de Dumnezeu. El seamănă în firea pământească şi va secera degradarea. Recolta dată de sămânţa pe care singur a semănat-o, se coace. El manifestă dispreţ faţă de poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Inima lui de carne devine o inimă de piatră. Împotrivirea faţă de adevăr îl împietreşte în nelegiuire. [ ... ]

Citeste mai mult

Semanatul si culesul

Cuvântul tradus în Galateni 6,7 prin “batjocorit” (mukterizo) apare doar aici în Noul Testament, însă mai apare în Vechiul Testament, în traducerea greacă. Sensul lui literal este “a strâmba nasul în semn de dispreţ”. În Vechiul Testament, are în general sensul de desconsiderare a profetilor lui Dumnezeu (2 Cron. 36,16; Ier. 20,7).

Ideea este aceea că oamenii Îl pot ignora pe Dumnezeu sau pot chiar călca în picioare poruncile Sale, dar nu Îl pot înşela. El este Judecătorul suprem şi, la final, ei vor trebui să dea socoteală de faptele lor. Citeste mai mult

Legea lui Hristos

6. Cum pune Pavel În legătură purtarea poverilor cu Împlinirea Legii lui Hristos? Ce Înţelege el prin “Legea lui Hristos”? Gal. 5,14; 6,2; Ioan 13,34; Mat. 22,34-40.

Expresia “Legea lui Hristos” (ton nomon tou Christou) nu mai apare nicăieri în Biblie, însă Pavel foloseşte o expresie asemănătoare în 1 COL 9,21 (ennomos Christou). Unicitatea acestei expresii a dus la apariţia mai multor interpretări. Unii susţin în mod greşit că ea este dovada că Le­gea lui Dumnezeu, dată pe Sinai, a fost înlocuită cu o altă lege, Legea lui Hristos. Alţii afirmă că termenul Lege este folosit cu sensul general de “principiu” (vezi Rom. 7,21), ceea ce ar însemna că, prin purtarea pove­rilor altora, urmăm exemplul lui Isus. Această ultimă interpretare pare plauzibilă, însă contextul şi formularea asemănătoare din Galateni 5,14 ne sugerează că “a împlini Legea lui Hristos” este un alt fel de a spune “a împlini Legea mozaică prin dragoste”. Pavel a arătat deja în epistola sa că Legea morală nu a fost anulată la venirea lui Hristos, ci, dimpotrivă, ea continuă să deţină un rol important în viaţa creştinului care o împlineşte prin dragoste. Aceasta este chintesenţa învăţăturilor date de Isus în timpul lucrării Sale pe pământ şi aplicate în tot timpul vieţii Sale şi chiar şi în moarte. Prin purtarea poverilor altora, noi călcăm pe urmele lui Isus şi, totodată, împlinim Legea. Citeste mai mult

Purtarea poverilor

5. Pe lângă sfatul de a-i ridica pe cei căzuţi, ce alte sfaturi le mai dă Pavel credincioşilor din Galatia? Gal. 6,2-5 vezi şi Rom. 15,1; Mat. 7,12.

Cuvântul grecesc tradus prin “sarcină” în Galateni 6,5 este baros. Sen­sul propriu era acela de “greutate” sau “povară pe care cineva trebuia să o care în spinare mult timp”. Cu timpul, a dobândit sensul figurat de “necaz” sau “dificultate” (vezi Mat. 20.12). Deşi contextul ne sugerează că “sarcinile” la care se referă sunt greşelile morale ale fraţilor de credinţă, menţionate în versetul anterior, ideea de “purtare a sarcinilor” acoperă un sens mai larg.

În primul rând, “Toţi creştinii au poveri. Poate că poverile noastre sunt de diferite mărimi şi forme şi poate că sunt de diferite tipuri, în funcţie de intervenţiile Providenţei în viaţa noastră. Unii poartă povara ispitei şi consecinţele greşelilor morale, cum se arată aici, în versetul 1. Alţii, o afecţiune fizică sau mentală, o problemă familială, şomajul, apăsarea demonică sau o mulţime de alte lucruri, dar niciun creştin nu este scutit de poveri.” – Timothy George, Galatians, pag. 413 Citeste mai mult