Persecutorul crestinilor

Saul din Tars apare pentru prima dată în Fapte, în relatarea de­ spre uciderea lui Ştefan cu pietre (Fapte 7,58), iar ulterior este amintit în legătură cu persecuţiile la scară largă, care izbucni seră în Israel (Fapte 8,1-5). Petru, Ştefan, Filip şi Pavel ocupă un loc semnificativ în cartea Faptele, deoarece ei au participat la evenimentele care au dus la răspândirea credinţei creşti ne dincolo de lumea iudaică. Ştefan are o importanţă deosebită, întrucât predicarea şi martirajul lui par să aibă o influenţă profundă asupra lui Saul. Citeste mai mult

Pavel, apostolul neamurilor

Text de memorat: “După ce au auzit aceste lucruri. s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.»” (Fapte 11,18)

Nu este dificil să-I Înţelegem pe Saul din Tars (după convertirea sa, cunoscut şi sub numele de “apostolul Pavel”) şi motivul pentru care făcea ceea ce făcea. Fiind un iudeu devotat, el a fost Învăţat toată viaţa despre importanţa Legii şi despre izbăvirea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult-aşteptatul Mesia ar fi fost executat În mod ruşinos, precum crimi­nalii cei mai răi, era prea greu de suportat pentru el. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Tragedia veacurilor, capitolele “Conflictul care se apropie”, “Ultima avertizare” si “Sfârsitul luptei”.

“Închinarea înseamnă a se pleca până la pământ înaintea Făcătorului nostru, recunoscând şi mărturisind sfinţenia Sa şi faptul că noi suntem nişte fiinţe create. Ea înseamnă supunerea faţă de suveranitatea Sa, ca răspuns la prezenţa Sa măreaţă.” – articol scris de Richard M. Davidson, Worship in the Old Testament (folosit cu permisiune a autorului), pag. 3

“Psalmistul declară: «Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremu­rând» (Ps. 2,11). Când ne închinăm, recunoastem măretia extraordinară si puterea infinită a Împăratului; ne aducem aminte că Dumnezeu «este un foc mistuitor» (Deut. 4,24; Evr. 12,29), un foc care ne-ar arde pe loc, dacă nu am beneficia de jertfa înlocuitoare a lui Isus care a fost «mistuit» pe altarul Calvarului în locul nostru. Citeste mai mult

Inchina-te lui Dumnezeu!

6. Citeşte Apoc. 22,8.9 şi contextul în care se găsesc aceste două versete.Care este mesajul esenţial privitor la închinare?

În studiile din trimestrul acesta, am subliniat în mod repetat ideea că oamenii au o nevoie înnăscută de a se închina. Uneori, unor lucruri bune sau unor fiinte fără păcat. Ioan vrea să se închine mesagerului ceresc care i-a descoperit nişte adevăruri extraordinare. Însă acesta îl opreşte şi îi spune să i se închine doar lui Dumnezeu. Citeste mai mult

Apocalipsa 14

Apocalipsa 14 se deschide cu scena în care Ioan îi vede pe cei o sută patruzeci şi patru de mii “care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ” (vers. 3). Capitolul începe cu o viziune a viitorului, cu o descriere a momentului în care ei se vor afla înaintea lui Dumnezeu în cer. Deşi textul nu specifică lucrul acesta în mod direct, se pare că avem de-a face cu o descriere a unui serviciu de închinare.

Aşadar, Apocalipsa 14 continuă tema închinării din capitolul 13. Oa­menii aceştia nu s-au închinat fiarei şi icoanei ei, ci se închină Domnului. Citeste mai mult

Apocalipsa 13

În introducerea studiului, am amintit că, în centrul crizei finale, se va afla problema închinării. Destinul veşnic al oamenilor depinde de această problemă importantă care apare şi în capitolele 13 şi 14 din Apocalipsa.

4. Citeşte Apocalipsa 13 şi răspunde la următoarele întrebări:

Care este contextul istoric În care se desfăşoară evenimentele descrise aici? Citeste mai mult

“Sfant, sfant, sfant…”

Deşi cartea Apocalipsa conţine încă multe taine, tema ei predominantă este închinarea. Pretutindeni se face referire la fiinţe care i se închină Domnului.

3. Citeşte textele de mai jos. Ce învăţăm din ele despre închinare? Ce teme abordate în studiile din trimestrul acesta apar si în aceste pasaje?

Apoc. 4,8-11 ; Apoc 5,8-14 ; Apoc. 7,9-12 ; Apoc. 11,15-19 ; Apoc 15,1-4 ; Apoc. 19,1-5 Citeste mai mult

“Am cazut la picioarele Lui ca mort”

Probabil că una dintre cele mai mari descoperiri pe care le-am primit despre măretia si puterea lui Dumnezeu a fost cea oferită de astronomie. În Antichitate, nu se cunoştea mai nimic despre mărimea şi dimensiunile cosmosului. In secolul XX, datorită perfecţionării telescoapelor, am reuşit să vedem universul şi am rămas uluiţi de mărimea lui, de distanţele uriaşe, de numărul incredibil de galaxii şi de stele. Mintea noastră poate cuprinde cu greu aceste realităţi. Citeste mai mult

Inchinarea in cartea Apocalipsa

Text de memorat: “Cântau o cântare nouă inaintea scaunului de dom­ nie. Înaintea celor patru făpturi vii şi Înaintea bătrâni lor. Şi nimeni nu putea să Înveţe cântarea. afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii. care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.” (Apocalipsa 14.3)

Puţine cărţi ale Bibliei conţin atât de mult mister şi stârnesc atât de multă atracţie ca Apocalipsa. Ea este o carte plină de imagini fantastice de animale şi balauri şi întâlnim în ea referiri la foc, cutremur, boli, armate, broaşte, cetăţi, stele căzătoare etc. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Faptele apostolilor, capitolele “Ziua Cincizecimii”, “Darul Duhului”, “Proslăvirea Crucii”, “Corint” şi “Chemare la o treaptă mai înaltă”.
“Sfinţenia nu este extaz, răpire sufletească; ea este o deplină predare a voinţei lui Dumnezeu; ea înseamnă a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; [ ... ] înseamnă a umbla prin credinţă, [ ... ] înseamnă sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere neclintită şi rămânere în iubirea Sa.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 51 Citeste mai mult