Nici o alta evanghelie

5. Ce urmează de obicei după salutul introductiv din epistolele lui Pavel?

Prin ce se deosebeşte Galateni de celelalte epistole? Compară Gal. 1,6 cu Rom. 1,8; 1 Cor. 1,4; Fii. 1,3 şi 1 Tes. 1,2.

Cu toate că în epistolele sale Pavel abordează tot felul de probleme şi de situaţii apărute în bisericile locale, el îşi face un obicei din a amin­ ti, după salutul introductiv, un cuvânt de rugăciune sau de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru credinţa cititorilor lui. El face acest lucru chiar si în epistola adresată corintenilor, care aveau probleme cu tot felul de co~portamente discutabile (vezi 1 Cor. 1,4 şi 5,1). Însă situaţia din Galatia este atât de supărătoare, încât Pavel omite cu totul cuvântul de mulţumire şi trece direct la subiect. Citeste mai mult

Evanghelia vestita de Pavel

3. În afară de faptul că-şi apără apostolatul. ce altceva mai accentuează Pavel În salutul din introducerea Epistolei către galateni? Compară Gal. 1,3-5 cu Efes. 1,2; Fii. 1,2 şi Col. 1,2.

Una dintre trăsăturile unice ale epistolelor lui Pavel este modul în care el asociază cuvintele har şi pace în formulele de salut. Prin alăturarea aces­ tor două cuvinte, el modifică formulele de salut cele mai utilizate la data aceea în lumea greacă şi iudaică. Acolo unde un grec din vremea lui ar fi scris “Salutare!” (charein), Pavel scrie “Har”, cuvânt care în greacă sună asemănător (charis). Lângă acest cuvânt, el adaugă salutul iudaic “Pace!”. Citeste mai mult

Chemarea lui Pavel

Cu toate că epistolele lui Pavel respectă în general formatul de bază al scrisorilor din Antichitate, Epistola către galateni conţine trăsături unice, care nu se regăsesc în celelalte epistole ale sale.

2. Compară salutul introductiv din Gal. 1.1.2 cu saluturile din Efes. 1.1. Fii. 1.1 şi 2 les. 1.1. Ce asemănări şi ce deosebiri există Între ele?

Salutul introductiv folosit în Galateni este pUţin mai lung decât cele­ lalte. Pavel insistă în mod special asupra fundamentului autorităţii sale apostolice. Literal, cuvântul apostol înseamnă “cel ce este trimis” sau “mesager”. În Noul Testament, cuvântul acesta se referă, în sensul lui cel mai restrâns, la primii doisprezece ucenici ai lui Isus şi la ceilalţi oameni cărora EI li S-a arătat şi pe care i-a însărcinat să fie martorii Săi (Gal. 1,19; 1 Cor. 15,7). Pavel declară că el face parte din acest grup de oameni aleşi.

Probabil că Pavel respinge cu atâta insistenţă ideea că apostolatul său ar veni de la oameni, pentru că exista o încercare din partea unor galateni de a discredita autoritatea sa de apostol. Unii membri ai bisericii nu pu­ teau accepta ideea că mântuirea se realizează doar pe baza credinţei în Hristos, şi nu prin faptele Legii. Ei considerau că Evanghelia lui Pavel di­ minua importanţa ascultării. Aceşti instigatori lucrau subtil. Ei ştiau că te­ melia mesajului Evangheliei sale era legată direct de sursa autorităţii sale apostolice (Ioan 3,34) şi s-au gândit să atace cu putere această autoritate.

Totuşi ei nu negau în mod direct apostolatullui Pavel, ci doar aduceau argumentul că mesajul lui nu era chiar atât de important. Ei aminteau, probabil, faptul că Pavel nu făcea parte dintre primii urmaşi ai lui Isus şi că, prin urmare, autoritatea lui nu venea de la Dumnezeu, ci de la oa­ meni – poate că venea de la conducătorii bisericii din Antiohia care i-au trimis pe Pavel si pe Barnaba ca misionari (Fapte 13,1-3). Sau poate că autoritatea lui v~nea de la Anania, cel care-l botezase (Fapte 9,10-18). În opinia lor, Pavel era un simplu mesager venit din Antiohia sau din Da­ masc şi nimic mai mult! În consecinţă, spuneau ei, mesajul lui nu era decât o părere personală, şi nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel a recunoscut pericolul acestor afirmaţii şi a trecut imediat la apărarea apostolatului său primit de la Dumnezeu.
Ce modalităţi, unele chiar subtile, suntfolosite în biserica noastră, în prezent, pentru a discredita autoritatea Scripturii? Cum putem să le identificăm? Cum ţi-au influenţat ele concepţia despre autoritatea Bibliei?

Pavel autorul epistolei

1. Citeşte 2 Petru 3.15.16. Ce ne spun aceste versete despre atitudinea bi­ sericii primare faţă de scrierile lui Pavel? Ce ne spune lucrul acesta despre procesul inspiraţiei divine?

Când le-a scris galateni lor, intenţia lui Pavel n-a fost aceea de a realiza o capodoperă literară. Dimpotrivă, Pavel, sub căIăuzirea Duhului Sfânt, şi-a propus să ia în discuţie situaţiile concrete care aveau legătură cu el şi cu credincioşii din Galatia. Citeste mai mult

Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: 2 Petru 3,15-16; Galateni 1; Filipeni 1,1; Galateni 5,12.

Text de memorat: „Caut eu oare, în clipa aceasta să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1,10)

Studenţii de la o universitate au înfiinţat în campusul lor un centru în care toţi colegii lor erau bineveniţi – indiferent de rasă, sex, statut social sau convingeri religioase. După mai mulţi ani, ei au vizitat cam­ pusul şi au descoperit că noii studenţi renovaseră centrul. Sala mare în care era suficient spaţiu pentru socializare şi care fusese făcută pentru a întări spiritul de unitate, era acum împărţită în mai multe cămăruţe, iar accesul era restricţionat în funcţie de rasă, sex etc. Studenţii care făcuseră aceste modificări ar fi putut argumenta că autoritatea lor de a face aceste modificări se baza pe o practică veche de secole. Citeste mai mult

Studiu suplimentar

Privitor la relaţia dintre convertirea personală şi biserică, citeşte din Ellen G. White, Mărturii, voI. 3, cap. “Individualismul”, pag. 430-434. O hartă utilă a evenimentelor din prima parte a vieţii lui Pavel se găseşte în Comentariul biblic AZŞ, voI. 6, pag. 226-234.

“Mai înainte, Pavel fusese cunoscut ca un zelos apărător al religiei iu­ daice şi un neobosit prigonitor al urmaşilor lui Isus. Curajos, indepen­dent şi stăruitor, talentele şi educaţia lui l-ar fi făcut destoinic să slujească aproape în orice ramură de activitate. EI putea să judece cu o extraordinară limpezime şi, prin sarcasmul său usturător, putea să-I aşeze pe potrivnicul său într-o lumină de neinvidiat. Iar acum, iudeii îl vedeau pe acest tânăr neobişnuit de promiţător unit cu aceia pe care mai înainte el Îi prigonea, predicând fără teamă în Numele lui Isus. Citeste mai mult

Conflict in Biserica

Şi în comunitatea aceea timpurie au aparut probleme. Nu toţi erau mulţumiţi de intrarea în biserică a credincioşilor dintre neamuri. Conflic­ tul a fost iscat de condiţiile pntru intrarea neamurilor în biserică. Unii considerau că simpla credinţă în Isus nu era un semn distinctiv suficient pentru creştini; în opinia lor, credinţa trebuia completată cu circumcizia şi cu ascultarea de Legea lui Moise. (Fapte 10,1 – 11,18, ne arată, prin experienţa lui Petru cu Corneliu şi prin reacţia ulterioară a credincioşilor, cât de mare era prăpastia dintre iudei şi neamuri.) Citeste mai mult

Evanchelia este dusa la neamuri

6. Unde a fost Înfiinţată prima biserică a neamurilor? Ce evenimente i-au determinat pe credincioşi să se refugieze acolo? Fapte 11.19-21.26. De­ spre ce eveniment din Vechiul Testament ne aminteşte acest lucru? Vezi Daniel 2.)

Persecuţia izbucnită în Ierusalim după moartea lui Ştefan i-a determi­nat pe câţiva credincioşi iudei să facă un drum de aproximativ 480 km spre nord, până În Antiohia, capitala provinciei romane Siria. Ca importanţă, Antiohia urma imediat după Roma şi Alexandria. Populaţia, estimată la 500.000, era extrem de cosmopolită, Antiohia fiind astfel un oraş ideal nu numai pentru Înfiinţarea unei biserici a neamurilor, ci şi pentru punerea bazelor misiunii mondiale pentru biserica creştină. Citeste mai mult

Saul in Damasc

În timpul întâlnirii cu Isus, Saul a orbit şi a primit porunca de a merge acasă la un om, pe nume Iuda, şi de a aştepta acolo venirea unui alt om, pe nume Anania. Fără îndoială că orbirea lui fizică i-a vorbit despre orbirea spirituală mai mare, care l-a dus la persecutarea urmaşilor lui Isus.

Faptul că Domnul Isus i S-a arătat pe drumul spre Damasc, i-a schim­ bat viata cu totul. Se înselase teribil exact acolo unde credea că avea atât de ma;e dreptate! În la’c să lucreze pentru Dumnezeu, lucrase împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, Saul nu mai era fariseul mândru si zelos de mai înainte. În loc să mănânce şi să bea, el a petrecut primele trei zile în Damasc în post şi rugăciune şi a meditat la cele întâmplate. Citeste mai mult

Convertirea lui Saul

2. Cum reda Saul intalnirea sa cu Hristos? Fapte 9,5

Iniţial, Saul nu s-a implicat direct în persecutarea bisericii primare (în­ trucât el nu făcea altceva decât să ţină hainele executorilor lui Ştefan); după aceea, însă, el a trecut rapid la implicarea directă (vezi Fapte 8,1­ 3; 9,1.2.13.14.21; 22,3-5). Unele dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-I descrie pe Saul ne trimit cu gândul la imaginea unei fiare sălbatice, feroce sau la imaginea unui soldat pus pe jefuirea şi pe distrugerea ina­micului său. Bunăoară, cuvântul tradus în Fapte 8,3 prin “prăpăd”, este folosit în traducerea în greacă a Vechiului Testament (Ps. 80,13) pentru a descrie distrugerile provocate de mistreţul sălbatic. Cruciada lui Saul împotriva creştini lor nu era nicidecum un act de convenienţă făcut fără tragere de inimă, ci era un plan deliberat şi susţinut, de exterminare a credinţei creştine. Citeste mai mult