Superioritatea fagaduintei

7. În ce termeni se referă Noul Testament la experienţa de la Sinai? Fapte 7,38

În Galateni 3,19.20, Pavel continuă argumentul că Legea nu desfiin­ţează legământul harului; ideea aceasta este importantă, întrucât, dacă te­ologia adversarilor lui era corectă, atunci Legea ar fi desfiintat legământul. În această situaţie, gândeşte-te care ar fi situaţia noastră ca păcătoşi, dacă ar trebui să ne bizuim pe păzirea Legii, si nu pe harul lui Dumnezeu, ca să fim mântuiţi! În final, am ajunge la disperare. Citeste mai mult

Scopul Legii

3. În Galateni 3,19-20, Pavel face referire la “Lege” de mai multe ori. La ce lege se referă el În primul rând În acest pasaj?

După unii, cuvântul “până” din vers. 19 arată că legea aceasta era temporară. Prin urmare, ei deduc că pasajul se referă la legea ceremonială, întrucât scopul ei a fost împlinit la cruce, apoi ea a luat sfârşit. Deşi lucrul acesta este adevărat, se pare că nu aceasta este ideea pe care o trans­ mite Pavel aici. Deşi atât legea ceremonială, cât şi Legea morală au fost “adăugate” la Sinai din cauza călcărilor de lege, vom vedea în continuare că Pavel pare să se refere aici în primul rând la Legea morală. Citeste mai mult

Credinta si Legea

Pavel aduce argumente puternice în favoarea supremaţiei credinţei în relaţia unui om cu Dumnezeu. El declară în mod repetat că nici circum­ cizia şi nicio altă “faptă a Legii” nu sunt condiţii necesare pentru mân­tuire, “pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii” (Gal. 2,16). Pe lângă aceasta, semnul de identificare a credinciosului nu îl constituie faptele Legii, ci credinţa (Gal. 3,7). Această negare repetată a faptelor Legii ridică următoarea întrebare: “Atunci Legea nu are nicio importanţă? A desfiinţat Dumnezeu Legea?” Citeste mai mult

Legea si credinta

Chiar dacă adversarii lui ar fi acceptat că viaţa lui Avraam a fost caracterizată în primul rând de credinţă, Pavel ştia că ei tot ar mai fi avut întrebări legate de motivul pentru care Dumnezeu i-a dat Legea lui Israel la patru secole după Avraam. Nu cumva darea Legii anula prevederile anterioare?

1. Ce idee vrea să sublinieze Pavel prin analogia dintre testamentul unui om şi legământullui Dumnezeu cu Avraam? Gal. 3,15-18 Citeste mai mult

Întâietatea făgăduinţei

Text de memorat: ..În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.” (Romani 4,13)

Odată, un politician a fost întrebat: Citeste mai mult

Studiu suplimentar

“Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost aşezat în rândul ce­lor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale faţă de nelegiuire umpleau de groază inima Fiului Său. În toată viaţa Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi căzute vestea cea bună a îndurării şi a iubirii iertătoare a Tatălui. Tema Sa era mântuirea pentru păcătosul cel mai mare. Dar acum, sub povara teribilă a vinovăţiei ce apăsa asupra Sa, nu putea vedea faţa dătătoare de pace a Tatălui. Retragerea privirii Tatălui de la Mântuitorul în această oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea să fie înţeleasă niciodată de om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simţită. Citeste mai mult

Rascumparati din blestem

Desigur că adversarii lui Pavel au fost uluiţi de cuvintele îndrăzneţe din Galateni 3,10. Ei nu puteau să creadă că s-ar afla sub blestem; ei se aşteptau să fie binecuvântaţi pentru ascultarea lor. Dar Pavel spune: “Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.»” El pune în contrast mântuirea prin credinţă cu mântuire a prin fapte. Citeste mai mult

Evanghelia in Vechiul Testament

6. Care este vestea bună (Evanghelia) din Vechiul Testament, la care face referire Pavel În argumentaţia sa? Gal. 3,8

Pavel scrie că vestea bună, adică Evanghelia, i-a fost vestită lui Avraam şi că, mai mult, Dumnezeu Însuşi i-a vestit-o. Prin urmare, ea trebuie să fi fost Evanghelia adevărată. Dar când i-a vestit Dumnezeu Evanghelia? Faptul că citează din Gen. 12,3, ne arată că Pavel se gândeşte la legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam atunci când i-a adresat chemarea din Gen. 12,1-3. Citeste mai mult

Neprihanirea atribuita

4. A cui experienţă este amintită de Pavel înainte de a începe să aducă ar­ gumente din Scriptură pentru validarea mesajului Evangheliei? Gal. 3,6

Avraam era un personaj central în iudaism. Pentru iudeii din vremea lui Pavel, el nu era numai strămoşul poporului lor, ci şi prototipul oricărui iudeu adevărat. Pentru mulţi, trăsătura sa definitorie nu era doar asculta­ rea, ci faptul că Dumnezeu îl declarase neprihănit datorită acelei ascultări. Într-adevăr, Avraam a plecat din ţara natală, dintre rudele lui, a acceptat circumcizia şi, mai mult chiar, a fost gata să îl jertfească pe fiul său la po­ runca lui Dumnezeu. Aceasta este ascultarea! Cu siguranţă că adversarii lui Pavel apelau la aceleasi versete pentru a sublinia importanta circumci­ ziei. Însă el schimbă situ~ţia complet, menţionându-l pe Avraam, al cărui nume apare de nouă ori în Galateni (numai în forma aceasta, chiar şi atunci când se face referire la evenimente anterioare schimbării numelui său şi al soţiei din Avram şi Sarai în Avraam şi Sara – Geneza 17; şi în studiul nostru, Avraam şi Sara vor apărea doar cu numele acestea, indiferent de momentul la care se face referire – n.r.) ca exemplu de credinţă, nu de păzire a Legii.

5. Ce vrea să spună Pavel, citând Geneza 15,6, prin cuvintele: “credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”? Vezi şi Rom. 4,3-6.8-11.22-24

În timp ce termenul din Galateni 2,16.17, tradus prin a socoti (neprihănit), este preluat din domeniul juridic, termenul tradus aici prin i-a fost socotită ca (neprihănire) este preluat din domeniul financiar. El poate însemna “a credita” sau “a pune ceva în contul cuiva”. El apare în legătură cu Avraam, în Galateni 3,6, dar şi în alte unsprezece locuri. Unele versiuni ale Bibliei îl traduc prin “i-a fost socotită”, “i-a fost acordată” “i-a fost atribuită”.

Termenul folosit de Pavel ne arată că neprihănirea este pusă în contul nostru. Dar pe ce bază ne socoteşte Dumnezeu neprihăniţi? Fără îndoială că nu pe baza ascultării, în ciuda celor susţinute de adversarii lui Pavel. Ei aduceau ca argument ascultarea lui Avraam, însă, potrivit Scripturii, lui Avraam credinţa i-a fost socotită de Dumnezeu ca neprihănire.

Biblia este clară: ascultarea nu a fost temelia pe baza căreia Avraam a fost socotit neprihănit, ci urmarea faptului că el a fost socotit neprihănit. El nu a făcut fapte bune pentru a fi îndreptătit, ci pentru că era deja îndreptăţit. Îndreptăţirea duce la ascultare, şi nu ascultarea la îndreptăţire.

Nu eşti socotit neprihănit prin ceea ce faci, ci prin ceea ce Hristos a făcut pentru tine. De ce este o veste atât de bună? Cum poţi învăţa să crezi că este valabil în dreptul tău, indiferent de problemele tale trecute sau prezente?

Intemeiati pe Scriptura

Până aici, Pavel şi-a apărat Evanghelia îndreptăţirii prin credinţă adu­ când ca argument hotărâre a luată de apostoli cu ocazia consfătuirii din !erusalim (Gal. 2,1-10) şi experienţa personală a galatenilor (Gal. 3,1-5). Incepând cu Galateni 3,6, Pavel recurge la mărturia Scripturii pentru con­ firmarea finală a Evangheliei pe care o vesteşte. De fapt, pasajul acesta este alcătuit din argumente bazate pe Scriptură, care sunt introduse progresiv.

2. Ce înţelege Pavel prin cuvântul “Scriptură” din cap. 3,6-8? Vezi şi Rom. 1,2; 4,3; 9,17. Citeste mai mult