Făgăduinţă!?!

Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. – Psalmi 25,8

Ce aţi crede dacă aţi primi ca făgăduinţă versetul biblic de mai sus? Biserica în care am crescut obişnuieşte să celebreze trecerea dintre ani printr-un serviciu special de închinare, în cadrul căruia toţi cei prezenţi primesc câte o făgăduinţă din Sfânta Scriptură. Într-o astfel de ocazie, adolescent fiind, dintre cele peste două mii cinci sute de făgăduinţe ale Bibliei, am primit exact acest verset. Citeste mai mult

Ce moşteneşti?

Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. – Apocalipsa 21,7

Dintre făgăduinţele lui Dumnezeu, cred că aceasta este cea mai frumoasă şi atractivă. Poate chiar nevrând, formulezi întrebarea: De ce? Cine n-ar vrea să învingă? Tu ce crezi? Există cineva care participă la un concurs ca să piardă? Dacă te uiţi, întreaga istorie este alcătuită din învingători şi înfrânţi. Cel care pierde este compătimit, dispreţuit şi uitat. Biruitorii însă au parte de celebrare, slăvire şi apoteoză. Cel care învinge capătă renume. Cine n-ar vrea să aibă un nume în această lume? Citeste mai mult

Viaţa veşnică începe acum

Cine are pe Fiul are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. – 1 Ioan 5,12

Prea adesea, în lumea de astăzi, valoarea oamenilor este judecată în funcţie de ceea ce au. Cine are… este ridicat şi lăudat de toţi, iar cine nu are nu este luat mai deloc în seamă.

Însă Biblia ne arată că valoarea vieţii noastre se stabileşte nu cu lucruri greu de obţinut. Nimeni nu este favorizat sau defavorizat de timpul, locul sau contextul social în care s-a născut sau a crescut. Domnul Isus Hristos Se face disponibil pentru noi toţi. Cel care există din veşnicii şi a creat întreg universul (Ioan 1,1-3), Cel care ţine toate lucrurile prin puterea Lui (Evr. 1,3), Cel care are toată puterea în cer şi pe pământ (Mat. 28,18), Cel care domneşte peste tot Universul (Apoc. 22,3) este Cel care ne-a fost dat nouă, ca izvor de viaţă. Citeste mai mult

„Nu dorm! Vine Tata!”

Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa! – Psalmi 130, 6

Suntem aşteptători, iar aşteptarea e ceva ce ar trebui sa facă parte din fiinţa noastră. Dar mai aşteptăm noi oare? Sau ne-am trezit în această biserică şi am uitat sau am pierdut scopul vieţii noastre? „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul…” Mai este revenirea Lui ceva ce aşteptăm? Sigur că, la nivelul minţii, ştim şi credem că Isus va reveni, dar este acest lucru ceva ce ne umple sufletul de bucurie? Citeste mai mult

Să te aibă pentru veşnicie cu Sine!

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. – Ioan 17,24

Dorinţa mistuitoare a Domnului Isus de a ne avea cu Sine şi cu Tatăl pentru veşnicie descoperă minunata Sa iubire pentru fiecare dintre noi. Tot pentru aceasta, S-a umilit peste măsură de mult venind ca om în lumea păcatului şi a mizeriei, a suferit ruşinea crucii şi moartea a doua în locul nostru, iar acum mijloceşte pentru biruinţa noastră. Exact cum spune apostolul: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl…!” (1 Ioan 3,1) Citeste mai mult

El, nemuritorul

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. – Apocalipsa 21,4

După ce descrie ultimele scene ale istoriei pământului şi eradicarea păcatului, Ioan începe să prezinte o imagine care încearcă să arate lumea nouă, recreată de Dumnezeu. Geografia este într-adevăr alta, oraşul de lumină, Ierusalimul, apare în toată splendoarea lui, însă transformarea nu se opreşte aici. Ea trebuie să coboare mai adânc, în inima omului, locul cel mai profund afectat de suferinţă, cu toate dimensiunile ei: tânguirea, ţipătul, durerea, lacrimile, ca apoi să fie învinsă şi moartea. Citeste mai mult

Să nu vi se tulbure inima!

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. – Ioan 14,1-3

Scumpe şi preţioase sunt toate făgăduinţele lui Dumnezeu, dar cea de astăzi ocupă un loc special în inimile noastre. Domnul şi Mântuitorul nostru ştia că „în lume vom avea necazuri” (Ioan 16,33), ştia, de asemenea, că în fiecare zi vom avea de luptat lupta cea bună a credinţei (1 Tim. 6,12) şi că mereu şi mereu vom avea de dat piept cu duşmani puternici şi deosebit de vicleni (Efes. 6,12), dar Mântuitorul mai ştia un lucru. Încă înainte de întemeierea pământului, fusese alcătuit un plan al biruinţei, un plan al salvării. De aceea, rosteşte invitaţia: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, „să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”(Ioan 14,27). Ca un ecou ajung până la noi aceste cuvinte: Citeste mai mult

Apocalipsa „citită” cu inima

Şi iată Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta. – Apocalipsa 22,7

Ultima carte a Bibliei conţine şi şapte fericiri (1,3; 14,13; 16,15; 19,9; 20,6; 22,7; 22,14), încheindu-se în aceeaşi notă în care a început. Versetul pentru această dimineaţă este cea de a şasea fericire apocaliptică. Plasată în epilogul cărţii (22,6-21), ea face o conexiune interesantă între „cuvintele prorociei din cartea aceasta” şi a Doua Venire a Domnului Hristos. Deoarece Apocalipsa „descoperă omenirii ce a fost, ce este şi ce urmează să se întâmple, ea este destinată informării noastre şi ar trebui studiată cu teamă sfântă.” (Review and Herald, aug. 1897) Citeste mai mult

Marea întâlnire

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. – Matei 24,31

De-a lungul istoriei zbuciumate a pământului, multe au fost călătoriile îngerilor în favoarea omului păcătos, de la cer spre pământ şi de pe pământ spre cer. Citeste mai mult

Ce este scris pe fruntea ta?

Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Apocalipsa 22, 4

De ce îşi acoperă faţa hoţii şi tâlharii? De ce poartă măşti? E simplu, nu? Pentru ca oamenii să nu-i recunoască! Faţa este partea corpului care poartă cele mai multe caracteristici ale unei persoane. Cel care îşi ascunde faţa vrea să disimuleze ceva din el însuşi sau din planurile lui. După căderea în păcat, noi, oamenii, ne-am specializat în a ascunde, a disimula. Este tot o disimulare şi ceea ce numim, în socie­tatea noastră modernă, exagerare. Înaintea lui Dumnezeu nu avem ce să ascundem, nici motive să exagerăm (înaintea oamenilor mai putem face aşa ceva, păcălindu-ne unii pe alţii), căci pe Dumnezeu nu-L putem înşela. Citeste mai mult