Lucruri vechi şi noi

Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” (Matei 13,52)

Gospodarul nu strânge lucruri pentru sine, ci le foloseşte spre binecu- vântarea celorlalţi. Atunci când le foloseşte în felul acesta, bunuri- le se înmulţesc. Toţi cei care au neprihănirea lui Isus în inimă vor dori să o împărtăşească şi cu ceilalţi. Citeste mai mult

Năvodul

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins. (Matei 13,47-50)

După cum în năvod se adună atât peştii doriţi, cât şi cei nedoriţi, tot la fel prin predicarea Evangheliei vin în biserică tot felul de oa- meni. Lumea este foarte dornică să arate spre păcatele şi greşelile clare din viaţa unor persoane care se consideră creştine. Lumea critică biserica din cauza inconsecvenţelor din viaţa unora dintre membrii ei. Câteodată chiar şi creştinii sinceri se împotmolesc din cauza păcatelor pe care le văd în biserică şi se întreabă dacă nu cumva Dumnezeu scuză astfel de păcate. Însă parabola lui Isus ne arată că, deşi binele şi răul coexistă astăzi în biserică, judecata de la sfârşitul timpului îi va despărţi pe urmaşii adevăraţi ai lui Hristos de pretinşii Săi urmaşi. Chiar dacă acum lucrul acesta nu este vizibil, la judecată se va vedea teribil de clar cine sunt nelegiuiţii şi cine sunt neprihăniţii. Citeste mai mult

Perla de mare valoare

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără. (Matei 13,45.46)

Hristos Însuşi este perla de mare valoare. Toată plinătatea divinităţii se concentrează în El. Neprihănirea Sa, asemenea unei perle curate şi albe, nu are niciun defect şi nicio pată. În Hristos, găsim tot ce poate să satisfacă nevoile şi năzuinţele sufletului omenesc, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare. Răscumpărătorul nostru este ca un mărgăritar atât de preţios, încât întrece orice asemănare. Citeste mai mult

Comoara ascunsă

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. (Matei 13,44)

Țarina în care se află comoara reprezintă Sfânta Scriptură. Iar co- moara este Evanghelia. Mulţi oameni deţin informaţiile Bibliei, dar nu înţeleg Evanghelia. Dumnezeu nu ascunde adevărul Său de privirea oamenilor. Ei singuri îl pun în umbră din cauza modului în care acţionează. Hristos le-a oferit evreilor numeroase dovezi că El este Mesia, dar cei mai mulţi au refuzat să Îl primească, fiindcă pentru aceasta aveau nevoie de o anumită schim- bare în viaţa lor. Ei au respins comoara Evangheliei – cel mai mare dar pe care putea Dumnezeu să-L ofere. Citeste mai mult

Asemenea aluatului

Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. (Luca 13,20.21)

Printre evrei, aluatul era considerat uneori un simbol al păcatului. Cu  ocazia Paştelui, oamenilor li se poruncea să scoată din casa lor aluatul, ca semn al îndepărtării păcatului din inima lor. Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia” (Luca 12,1). Însă în parabola aceasta, aluatul este folosit pentru a ilustra ceva cu totul diferit: puterea harului lui Dumnezeu de a însufleţi şi a pătrunde în viaţa omului. Citeste mai mult

Alte învăţături din semănarea seminţei

Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogo- rul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3,9)

Dumnezeu vrea să ne înveţe multe lucruri din acţiunea de însă- mânţare şi din modul în care cresc plantele după ce ies din sămânţă. Toate lucrurile din natură funcţionează după legile lui Dumnezeu. Ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri cum să recunoască puterea Sa care acţionează în lucrurile din natură, cu scopul ca ei să vadă mâna Sa şi în realităţile spirituale. Ei vor putea să aibă credinţă în El şi îşi vor da seama de puterea Lui în viaţa lor, atunci când vor ajunge să înţeleagă modul în care El are grijă de nevoile tuturor fiinţelor vii. Ei vor fi mai capabili să coopereze cu El în viaţa de zi cu zi. Citeste mai mult

Asemenea unui grăunte de muştar

Uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. (1 Corinteni 1,26.27)

Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui” (Matei 13,31.32). Citeste mai mult

Neghina

„Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13,27.28)

Pilda neghinei are în centrul atenţiei biserica, nu lumea, întrucât în biserică trebuie să creştem şi să aducem rod pentru secerişul lui Dumnezeu. Neghina îi reprezintă pe cei din biserica lui Dumnezeu care par a fi urmaşii Săi, dar care, de fapt, sunt neghină. După cum neghi- na se aseamănă de multe ori cu plantele cultivate şi este dificil de detectat, tot la fel membrii bisericii care mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos, dar care în realitate sunt produsul amăgirilor lui Satana, sunt deseori greu de deosebit de creştinii adevăraţi. Citeste mai mult

Întâi un fir verde, apoi spic

El a mai zis: ,,Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum… Şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.” (Marcu 4,26-29)

După cum agricultorul trebuie să pregătească solul pentru însămân ţare, tot la fel trebuie să pregătească şi învăţătorul adevărului solul inimii. El trebuie să semene sămânţa, însă numai puterea lui Dumnezeu poate genera viaţă spirituală. Germinarea seminţei reprezintă începutul vieţii spirituale, iar creşterea plantei este un simbol al creşterii creştine. Nu poate exista viaţă fără creştere – nici în natură şi nici în Împărăţia harului lui Dumnezeu. Plantele cresc fără zgomot şi aproape pe neobservate. Creşterea spirituală este la fel. Viaţa noastră spirituală poate fi desăvârşită în orice etapă a creşterii, însă va exista un progres continuu dacă este împlinit scopul lui Dumnezeu. Sfinţirea este o lucrare de o viaţă. Citeste mai mult

Semănătorul a ieşit să semene

Sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13,23)

Domnul Hristos a ilustrat natura Împărăţiei cerului prin interme- diul unei povestiri despre un om care seamănă sămânţă. El a în- dreptat mintea ascultătorilor de la sămânţa propriu-zisă, aruncată în pământ, la sămânţa Evangheliei, care este semănată în inima oamenilor şi care îi aduce pe oameni înapoi la loialitate faţă de Dumnezeu. Aseme- nea celui care seamănă pe câmp, Isus a venit să răspândească grăuntele ceresc al adevărului. Legile care dirijează semănarea seminţei pământeşti dirijează şi semănarea seminţei adevărului. Citeste mai mult