Tautismul, maladia însingurării

Societatea informatizată dispune de numeroase tehnologii menite să faciliteze comunicarea la nivel global. Însă aceeași societate le răpeşte indivizilor timpul, iar tehnologiile de comunicare le diminuează capacitatea de a relaţiona calitativ şi durabil.

Teoreticianul francez Lucien Sfez a diagnosticat „tautism” societatea suprasaturată de informație și mijloace de comunicare, dar săracă în nutrienţi relaţionali. Conceptul de „tautism” a fost creat de Sfez prin combinarea sensurilor altor două cuvinte – „tautologie” (repetarea inutilă, în alte cuvinte, a aceleiași idei) şi “autism” (stare patologică caracterizată de pierderea contactului cu realitatea exterioară). Tautismul este boala unei lumi în care se vorbeşte mult, dar se înţelege din ce în ce mai puţin. Citeste mai mult

Doi străini la aceeaşi adresă

În primii cinci ani de căsnicie, jumătate dintre noile cupluri căsătorite sunt pândite de eşec, spun statisticile. Aparenţa armoniei conjugale poate să ascundă, uneori, realitatea unei înstrăinări progresive. Întrucât aceasta poate fi preludiul unei despărţiri, se impune un răspuns imediat şi inteligent.

Cei doi arată foarte bine, dacă îi judeci după aparenţe. Sunt împreună de patru-cinci ani şi toate păreau foarte bune la început, dar ceea ce îi frământă acum este înstrăinarea apărută în ultima vreme în relaţia lor. Nimic nu mai este ca altădată, iar realitatea pare să nu se mai potrivească visului pe care şi l-au dorit împlinit, dorinţei ca întreaga lor viaţă să fie umplută de frumos şi bine. Citeste mai mult

(Consume) rişti şi câştigi?

„Când îţi plac două tricouri şi nu ştii pe care să-l cumperi, cumpără-le pe amândouă!” – este o replică din romanul postmodernist White Noise, scris de Don DeLillo. Acest mod de gândire surprinde foarte bine unul dintre aspectele esenţiale ale consumerismului: mai mult înseamnă mai bine.

La sfârşitul primului deceniu al acestui secol, consumul este creditat ca panaceu pentru societate, pe când el nu reprezintă de fapt nimic mai mult decât un paliativ. Consumerismul [1] a devenit deja un stil de viaţă, în care se consideră că fericirea constă în acumularea de bunuri materiale şi, în general, într-un consum sporit. Frenezia consumeristă a început să ia amploare la sfârşitul anilor ‘20, când a fost lansată „evanghelia consumului”, conform căreia oamenii pot şi trebuie să fie convinşi că oricât de mult ar avea, tot nu le este de ajuns. Pe bazele acestei „evanghelii”, Charles Kettering, director al General Motors Research, a scris în 1929 articolul intitulat „Keep the Consumer Dissatisfied”, în care îşi prezenta ingenioasa strategie de a crea noi nevoi umane care să înlocuiască nevoile umane de bază deja împlinite. Consumatorii trebuie menţinuţi într-o permanentă stare de insatisfacţie, acesta era mesajul central al articolului. Citeste mai mult

5 minute în aer liber ne fac mai sănătoşi

Autorităţile legislative ar trebui să îi încurajeze pe oameni să petreacă mai mult timp în parcuri şi spaţii verzi pentru că, potrivit unui studiu recent, cinci minute de exerciţiu în aer liber, în fiecare zi, contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii mentale a individului. Studiul a fost realizat de cercetătorii Universităţii din Essex, care au stabilit că mersul pe jos, munca în grădină sau plimbatul cu bicicleta ajută la creşterea încrederii în sine. Citeste mai mult

Copiii închişi în casă nu ştiu pe ce lume trăiesc

Vacile hibernează iarna, veveriţa argintie e originară din Marea Britanie şi nu se poate ca o frunză să calmeze înţepătura de urzică. Asta cred peste un sfert din copiii britanici, arată un studiu finanţat de un canal tv englez, pentru copii.

Un sondaj efectuat de televiziunea Eden în Marea Britanie indică un curent îngrijorător printre copiii din ţările dezvoltate: lipsa de contact direct cu natura. Aproximativ 64% dintre copiii se joacă mai puţin de o zi pe săptămână afară din casă, arată studiul citat de publicaţia The Guardian. 28% dintre copii au declarat că nu au fost la ţară anul acesta. Aproximativ 21% dintre copii nu au fost niciodată în viața lor la o fermă şi 20% dintre ei nu s-au urcat niciodată într-un copac.
Sondajul a fost aplicat pe un eşantion de 2.000 de copii de 8 până la 12 ani, iar concluziile sale relevă o diminuare cu până la 90% a numărului copiilor care se joacă azi în natură, comparativ cu anii ‘70. O explicaţie ar putea fi faptul că, astăzi, 43% dintre părinţi consideră că e periculos pentru copiii sub 14 ani să iasă afară la joacă, nesupravegheaţi.

Stephen Moss, naturalist, prezentator tv şi scriitor, spune că principalul motiv pentru care părinţii nu îşi lasă copiii afară la joacă este teama ca acesta să nu fie răpit. În parte, spune Moss, această teamă derivă din numeroasele reportaje TV care au prezentat cazurile – de fapt puţine – de răpiri. Apoi, o altă temere a părinţilor o constituie traficul, care se intensifică de la o zi la alta.

Potrivit unui studiu al Kasier Family Fondation din SUA, citat de ziarul Gândul, un copil între 8 şi 18 ani petrece peste 53 de ore pe săptămână (majoritatea timpului liber) în casă.

Pentru Moss este evidentă existenţa unui paradox. „Tot mai mulţi copii sunt interesaţi azi de lumea naturală. Mult mai mulţi decât oricând înainte. Ei privesc emisiuni la televizor, sau vizitează rezervaţiile naturale, însă tot mai puţini experimentează direct natura, pe cont propriu sau cu prietenii,” explică Moss.

Scriitorul american Richard Louv vine să completeze observaţia lui Moss. El crede că tinerele generaţii suferă de „afecţiunea deficitului de natură”, o boală care poate afecta viitorul copiilor.

Într-adevăr, consecinţele asupra viitorului copilului pot fi foarte nocive, crede Moss, deoarece „natura este un instrument”, iar urcatul în copaci înseamnă „a învăţa cum să fii responsabil de tine însuţi şi cum să evaluezi riscul. O căzătură este o foarte bună lecţie despre risc şi recompensă”, spune Moss. Un copil care nu iese în natură pierde aceste lecţii, la fel cum pierde şi pe planul sănătăţii. Potrivit unui studiu recent, chiar şi cinci minute de exerciţiu în aer liber, în fiecare zi, contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii mentale a individului.

Apa devine resursă strategică pentru omenire

În câţiva ani, apa ar putea deveni o problemă pentru Rusia, a declarat secretarul Consiliului Securităţii ruse, Nikolai Patrusev, într-un interviu acordat cotidianului rus Rossiiskaia Gazeta, relatează Agerpres.

Potrivit prognozelor experţilor ruşi, între anii 2035 şi 2045 cantitatea de apa potabilă consumată de omenire va fi egală cu resursele ei. Totuşi nu este exclus ca o criză mondială să apăra mai curând. În ultimii 10 ani conflicte şi crize din cauza penuriei de apă au apărut în 46 de state, unde trăiesc 2,7 miliarde de persoane. Zonele cu risc ridicat sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord, după cum afirmă Nikolai Patrusev. În Canada, Brazilia şi Rusia se află cele mai mari resurse de apa, dar dacă apa nu poate fi utilizată în mod corect, restul ţărilor vor avea de suferit.

Problema Rusiei nu este legată de deficit, ci de utilizarea ei. Această problemă poate crea un real pericol pentru securitatea naţională, aflându-se deja în strategia securităţii până în anul 2020. În 2009, 38% din localităţile ruse au fost alimentate cu apă potabilă de bună calitate, dar în peste jumătate din oraşe şi localităţi, calitatea ei nu a fost încă testată. O altă problemă o reprezintă irigaţiile, a mai declarat secretarul rus. Suprafaţa terenurilor irigate în Rusia reprezintă un total de 4,5 milioane de hectare, iar eficacitatea utilizării resurselor este de 2-3 ori inferioară celorlalte ţări industrializate.

Potrivit datelor provenite de la ONU, 700 de milioane de oameni din 43 de state se confruntă zilnic cu stresul deficitului de apă. Aproximativ o şesime din populaţia globului nu are acces la apa potabilă, iar o treime, la apa pentru nevoile casnice. La finalul lunii iulie ONU a declarat dreptul la apă un drept fundamental al omului.

Onestitatea oamenilor – pusă la încercare cu portofele „pierdute”

Numai unul din cinci britanici ar returna un portofel celui ce l-a pierdut, a afirmat o firmă de protecție și pază, citată de CNN. Informația contrazice percepția generală dar atrage atenția și asupra importanței purtării de grijă asupra bunurilor personale.

În urma unui sondaj cercetătorii au găsit că 10% dintre adulți și-au pierdut portofelul în ultimii 5 ani, și altor 8% li s-a furat. Sondajul, din iulie și august anul acesta, a intervievat 2029 de persoane. În medie, oamenii au în portofel echivalentul a 130 de dolari cash și 10.000 de dolari pe carduri de debit sau credit. „A pierde portofelul este o experiență foarte tulburătoare și îți produce mari neplăceri și griji”, afirmă Sarah Blaney. Aproximativ 110 ore sunt petrecute apoi în recuperarea sau înlocuirea actelor pierdute. Citeste mai mult

Schimbarea religiei are loc în tinereţe (studiu)

Persoanele care au făcut un angajament religios în copilărie sau adolescenţă tind să îşi păstreze sau să revină la ceea ce au crezut odată, este concluzia unui studiu realizat de Barna Group, informează Christian Post.

Studiul a fost făcut în 2008 şi 2009 pe un segment de 2.004 adulţi din SUA. Participanţilor li s-au pus întrebări telefonic, legate de apartenența religioasă declarată în prezent față de cea din copilărie, urmărindu-se dacă există schimbare. Un al doilea studiu a vizat dacă respondenților li s-au schimbat semnificativ și perspectivele religioase sau dacă au aceleași credințe ca în copilărie. Citeste mai mult

10 caracteristici ale bisericilor vii

După ce luna trecută Perry Noble a prezentat 8 motive pentru care bisericile nu cresc , ieri a publicat în Christian Post 10 argumente care atrag oamenii la o biserică.

Astfel, caracteristicile unei biserici care este vie și crește sunt simple, de bun simț atât la nivel de conducător, cât şi la nivelul membrilor sau al comunităţii și al atmosferei. Bisericile vii pot fi recunoscute astfel:

1. Au lideri care conduc.Dumnezeu nu a trimis un comitet de îngeri, ci un lider. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât nu a lăsat-o pe mâna unui comitet…”

2. Membrii simt o nevoie disperată după puterea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu e doar un talisman sau o formulă pe care o pui înaintea sau după ce îi prezinți lui Dumnezeu nevoia ta. Citeste mai mult

Bolile timpului: Cancerul este cea mai scumpă boală din lume

Cancerul este principala cauză a deceselor din lume şi cea mai scumpă boală, la nivel mondial, arată un raport de la Harvard, citat de AP, care urmează să fie prezentat la Conferinţa globală privind cancerul, care va avea loc săptămâna aceasta în China.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat cu mult timp în urmă că bolile de inimă, care au fost multă vreme principala cauză a deceselor din lume, vor fi surclasate de numărul deceselor provocate de cancer. În 2008, aproximativ 7,6 milioane de oameni au murit din cauza acestei boli. Anual, sunt înregistrate aproximativ 12,4 milioane de noi cazuri.

Cancerul costă mai mult, din punct de vedere al productivităţii şi al pierderilor de vieţi omeneşti, decât SIDA, malaria, gripa sau oricare altă boală transmisibilă. În total, costul economic al cancerului pentru anul 2008 a fost de 895 de milioane de dolari, echivalentul a 1,5% din produsul intern brut al lumii, se arată în raport.

Cercetătorii care au lucrat la raport au calculat impactul bolii analizând durata de viaţă în care oamenii sunt nevoiţi să facă faţă dizabilităţii generate de boală.

“Bolile de inimă afectează oamenii, de obicei spre sfârşitul vieţii lor. Cancerul loveşte mult mai devreme, în timpul vieţii,” a spus coordonatorul raportului, economistul Hana Ross. Drept consecinţă, anii în care o persoană poate fi activă în câmpul muncii şi productivă sunt mult reduşi, iar economia înregistrează pierderi.

Cancerul de plămâni a generat pierderi de 180 de milioane de dolari, din totalul de 895 de care este responsabilă boala. Fumătorii trăiesc în medie cu 15 ani mai puţin decât nefumătorii. Costul asociat bolilor de inimă, a doua cauză majoră a deceselor mondiale, este de 753 milioane de dolari.

Fumatul şi obezitatea sunt factori agravanţi ai bolilor cronice, în timp ce vaccinul şi îmbunătăţirea tratamentelor contribuie la scăderea incidenţei unor boli infecţioase.

Bolile cronice, inclusiv cancerul, bolile cardiace şi diabetul sunt responsabile pentru 60% din decesele la nivel mondial, însă mai puţin de 3% din fondurile globale publice şi private pentru sănătate sunt alocate pentru tratarea acestor boli. În plus, doar 5% din banii alocaţi pentru prevenirea şi tratarea cancerului ajung în ţările care duc 80% din povara mondială a bolii, spune dr. Julio Frenk, decanul Şcolii de Sănătate Publică de la Harvard.

semneletimpului.ro