Miercuri – Ami: „Poporul Meu”

În Romani  9,25.26, Pavel citează Osea 2,23 şi 1,10. Dumnezeu i-a po- runcit lui Osea să ia „o nevastă curvă” (Osea 1,2), ca o ilustraţie  a relaţiei Sale cu Israel, deoarece poporul  mersese  după zei străini. Copiii născuţi din această căsătorie au primit nume care semnificau respingerea lui Dumnezeu şi pedepsirea unui Israel idolatru.  Cel de-al treilea copil a fost numit Lo-ami (Osea 1,9), însemnând literal „Nu-i poporul Meu”.

Totuşi, în situaţia aceasta, Osea a profetizat că va veni ziua când, după ce Îşi va pedepsi poporul, Dumnezeu îi va reda bogăţiile, va îndepărta zeii falşi şi va face un legământ  cu el. (Vezi Osea 2,11-19). Atunci, cei care au fost Lo-Ami,  „Nu-i poporul Meu”, vor ajunge să fie Ami, „Poporul  Meu”.

În zilele lui Pavel, Ami au fost „chemaţi  nu numai  dintre  iudei, ci şi dintre  neamuri”  (Romani 9,24). Cât de clară şi de convingătoare a fost această  prezentare a Evangheliei,  o Evanghelie  care a fost rânduită încă de la început pentru întreaga lume! Nu este de mirare că noi, ca adventişti, avem parte  de chemarea noastră  din versetul acesta: „Şi am văzut un alt înger  care  zbura  prin  mijlocul cerului,  cu o Evanghelie  veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor  pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14,6). Astăzi, ca şi în zilele lui Pavel şi ca în zilele Israelului din vechime, vestea bună a mântuirii trebuie să fie răspândită în lumea întreagă.

7.  Citeşte Romani 9,25-29. (Observă cât de mult citează Pavel din Vechiul Testament pentru a-şi susţine ideea despre lucrurile care aveau loc în zilele lui!) Care este mesajul fundamental din versetele acestea? Ce speranţă le era oferită aici cititorilor lui?

Faptul  că unii din neamul  său au respins  apelul  Evangheliei  îl făcea pe Pavel să simtă „o mare  întristare”, şi „o durere  necurmată în inimă” (Romani 9,2). Totuşi mai exista o rămăşiţă.  Făgăduinţele lui Dumnezeu nu dau greş, chiar dacă oamenii dau greş. Speranţa pe care o avem este că, în cele din urmă, făgăduinţele lui Dumnezeu vor fi împlinite şi, dacă vom cere împlinirea lor pentru  noi, ele se vor împlini şi în noi.

Cât de adesea te-au dezamăgit oamenii? Cât de adesea ai dat greş şi i-ai dezamăgit pe alţii? Probabil că de mai multe ori decât poţi să numeri, nu-i aşa? Ce lecţii poţi să înveţi din aceste greşeli cu privire la Singurul în care poţi să te încrezi în cele din urmă?