Pe 23 iunie curent în penitenciarul de femei din satul Rusca a fost oficiat botezul unui suflet prețios care s-a alăturat Bisericii AZȘ pentru a spune lumii Vestea cea bună a Împărăției lui Dumnezeu.
În acea zi toridă de iunie, Irina Gumeniuc, după lungi frământări și analize, copleșită de adevărul biblic și ne mai împotrivindu-se iubirii divine, a intrat în apa botezului. Și a făcut lucrul acesta în mod public, în prezența a zeci de martori.
Spațiul curții din fața cantinei a fost transformat în sală fără pereți, cu rânduri drepte de scaune pe care ședeau martorii vizibili – prietenele, colegele, surorile bisericii locale, oaspeți din libertate. De sub umbra deasă a copacilor, se putea vedea cerul senin, atât de senin, încât puteai întinde mâna și se părea că-l atingi. Spațiul răsuna de imnuri de laudă cântate voios de frații și surorile din Buțeni, Hâncești, Chișinău. După un ropot puternic de aplauze, pastorul Pavel Gârleanu roagă asistența să-și exprime susținerea prin cuvântul ”Amin” și primește un răspuns afirmativ. Atmosfera vibrează de imnuri și versuri închinate Domnului. Prezența mamelor cu copilași în brațe o face deosebit de intimă și umană.
Pastorul Nicolae Gudumac vorbește în cuvinte simple și convingătoare despre marele dar divin – iubirea necondiționată pe care o poate avea orice persoană. Dumnealui citează din Scriptură despre semnificația botezului prin scufundare deplină, la vârsta când omul conștientizează starea lui păcătoasă și când alege să moară pentru păcat și să învie împreună cu Isus la o viață dedicată Domnului și semenilor.
Pastorul capelan Dumitru Juravliov o invită pe Irina în față pentru a răspunde public la întrebări clarificatoare și a-și mărturisi credința. Una din întrebări se referă la stilul sănătos de viață, abandonarea unor vicii ce distrug corpul uman pe care Dumnezeu l-a creat să fie templul Său. Înainte ca Irina să deschidă gura pentru răspuns, asistența strigă în cor: ”Nu fumează!” Actul botezului are loc într-o liniște profundă. La ieșirea din apă, răsună cântece de glorie și pace.
- Lung și întortocheat a fost drumul meu spre Isus, a mărturisit Irina. Acum am liniștea și pacea după care am tânjit o viață întreagă. Îi mulțumesc Domnului pentru iertare, nu mai plec de lângă El.
Sărbătoarea continuă în sala spațioasă a casei de rugăciune care devine neîncăpătoare. Pastorul Juravliov amintește celor prezenți cum dorește Dumnezeu să fie credincioșii: o pildă pentru semeni în vorbire, purtare, dragoste, curăție (1Timotei 4:12). Zecile de femei primesc mâncare gătită acasă de surorile și frații veniți în vizită. Iar atunci cînd sa făcut chemarea „Cine din voi dorește să urmeze pilda domnului Isus și să se boteze.”, cinci condamnate au ieșit în față și pastorii prezenți sau rugat pentru ele. Slăvit să fie Domnul pentru purtarea de grijă și călăuzire în această lucrare, cu oamenii privați de libertate.
Maria Cioaric,
Departamentul Comunicare
