Predici și articole

A primi adevărata iluminare

Primind Cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum este

Acest bărbat a avut cele mai bune intenții. La cei 77 de ani ai săi a realizat mult mai mult decât mulți alții, dar exista încă ceva ce ar fi dorit să mai facă. Cu minuțiozitate strângea toate materialele necesare: un brici ascuțit, lipici și „șase volume tipărite ce conțineau evangheliile Noului Testament în limbile engleză, franceză, latină și greacă”1.

Așezând aceste obiecte pe o suprafață netedă, a început să decupeze cu minuțiozitate ceea ce considera el că sunt părțile cele mai importante din Evanghelii. A lipit apoi părțile pe care le selectase, așezând „în ordine cronologică evenimentele tipărite din istoria vieții lui Isus, pildele și învățăturile Sale morale. Dar a lăsat de o parte acele elemente cărora nu le putea da o explicație logică sau care erau, după părerea lui, doar ornamente – minunile și învierea”2. Acestea erau considerate a fi „imposibilități, fantezii, superstiții și invenții”3.

BIBLIA LUI JEFFERSON

Lucrarea a fost terminată în anul 1820, era făcută manual, avea 84 de pagini și a fost cunoscută ca Biblia lui Jefferson, chiar dacă prima ei denumire a fost „Viața și lucrarea lui Isus din Nazaret, fragmente care au fost scrise în Evanghelii în limbile greacă, latină, franceză și engleză”. A fost alcătuită de însuși Thomas Jefferson.

Jefferson a fost cel de al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Era un om foarte învățat, talentat în multe domenii și autorul principal al Declarației de Independență a Statelor Unite.

De asemenea el era deist: unul dintre cei care „insistă asupra faptului că orice adevăr religios trebuie să fie supus autorității intelectului uman, nu revelației divine”4. Deiștii neagă faptul că Biblia este cuvântul descoperit al lui Dumnezeu și resping Scripturile ca fiind izvorul doctrinelor religioase. Jefferson a cercetat Scripturile prin intermediul celor 18 veacuri de filosofie europeană, folosind lentilele istoriei obișnuite și a acceptat doar acele evenimente pe care le putea explica din punct de vedere naturalist sau științific5.

Alcătuind „Viața și lucrarea lui Isus”, Jefferson a crezut că va păstra doar învățătura nealterată a lui Isus, înlăturând falsificările nefolositoare care au fost adăugate mai târziu. Această învățătură filosofică a sec. al XIX-lea este foarte răspândită în zilele noastre. Cunoscută ca metoda istorico-critică ea așază rațiunea umană deasupra revelației divine atunci când se referă la Scriptură, înlăturând orice fel de amestec al supranaturalului și încercând să găsească explicații prin intermediul presupunerilor și înțelegerii umane. Chiar dacă adepții de azi ai metodei istorico-critice nu mai folosesc un brici și lipici pentru ca, asemenea lui Jefferson, să alcătuiască propria versiune a Scripturii, rezultatul este același: o versiune umanistă greșită a cărții inspirate.

HERMENEUTICA PROTESTANTĂ

Metodei prezentate mai sus i se opune interpretarea istorico-biblică6, modul protestant de interpretare a Bibliei, folosit de Martin Luther și de alți reformatori protestanți și pe care îl folosesc adventiștii de ziua a șaptea încă de la începutul întemeierii mișcării. Acesta este de asemenea un mijloc prin care se pare că înșiși autorii Bibliei sunt cei care tâlcuiesc Scriptura: comparând Biblia cu Biblia. Spre deosebire de metoda istorico-critică, abordarea istoricistă (cunoscută și ca metoda istorico-gramaticală) pornește de la premiza că există un Dumnezeu Creator, care este implicat activ în tot ceea ce a avut loc în istorie, acceptând faptul că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire” (2 Tim. 3:16). Ea recunoaște faptul că „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9) așa că mintea omului nu se poate erija în judecător al Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om l-a înzestrat cu conștiință, dându-i capacitatea de a observa, a analiza și de a lua decizii7. În acest fel, prin intermediul rugăciunii, al călăuzirii Duhului Sfânt și al unui intelect consacrat, supus lui Dumnezeu și Cuvântului Său, putem avea o înțelegere clară a Bibliei.

 

PRIMA ȘI CEA MAI IMPORTANTĂ ÎNDATORIRE

Inspirația divină ne spune: „Prima și cea mai înaltă datorie a oricărei ființe raționale este să învețe din Scripturi ce este adevărul și apoi să meargă în lumină, încurajându-i și pe alții să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem Biblia zi de zi, cu sârguință, cântărind fiecare gând și comparând verset cu verset”8.

De asemenea ne este dat un sfat cu privire la modul în care putem ajunge să înțelegem Scriptura: „Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat după înțelesul lui evident, afară de faptul că se folosește un simbol sau o figură de stil… Dacă oamenii ar lua Biblia așa cum stă scris, dacă n-ar fi fost învățători neadevărați, care să-i rătăcească și să le încurce mințile, s-ar fi îndeplinit o lucrare care ar fi produs bucurie îngerilor și ar fi adus la staulul lui Hristos mii și mii de oameni care acum pribegesc în rătăcire”9.

În final suntem avertizați asupra faptului că ar trebui să ne folosim intelectul pentru a studia Scriptura, dar să menținem totdeauna un duh smerit, gata să învețe, bazându-ne pe înțelepciunea lui Dumnezeu. Ellen White scria: „Trebuie să folosim toate puterile minții în studiul Scripturilor și să punem la lucru priceperea pentru a înțelege, atât cât pot muritorii, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; totuși să nu uităm că ascultarea și supunerea asemenea unui copil constituie adevăratul spirit al celui care vrea să învețe. Dificultățile din Scriptură nu pot fi niciodată rezolvate prin aceleași metode care sunt folosite în lupta cu problemele filozofice. Nu trebuie să ne angajăm în studiul Bibliei cu acea încredere în sine cu care atât de mulți pășesc în domeniile științei, ci cu o dependență de Dumnezeu prin rugăciune și cu o dorință sinceră de a cunoaște voia Sa. Trebuie să venim cu un spirit umil și gata de a învăța pentru a primi cunoștințe de la marele EU SUNT. Altfel, îngerii cei răi ne vor orbi atât de mult mințile și ne vor învârtoșa atât de mult inimile, încă nu vom mai fi impresionați de adevăr”10. Unul dintre versetele mele preferate se găsește la In. 1:1: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”. Cuvântul lui Dumnezeu are putere. Prin această colecție de texte sfinte, adunată pe parcursul a 1500 de ani, Dumnezeu transmite un mesaj unitar. Dincolo de ani, limbi, locuri și culturi adevărul neschimbat al lui Dumnezeu răsună încă prin intermediul Cuvântului revelat. Chiar dacă noi nu ne închinăm Bibliei, ca în fața unei relicve, ne închinăm Dumnezeului Bibliei al Cărui glas poate fi auzit și astăzi foarte clar de către cel care dorește cu adevărat să asculte de Cuvântul Lui.

Ted Wilson, Presedintele Conferenței Generale AZȘ

 

1 «Biblia lui Thomas Jefferson», Istoria Americii, Smithsonian Institution, с. 4, americanhistory.si.edu/JeffersonBible/history/page-4.cfm

2 Idem.

3 Scrisoarea lui Thomas Jefferson către William Short, 4 august 1820, www.let.rug.nl/usa/presidents/thomas-jefferson/letters-of-thomas-jefferson/jefl261.php.

4 Darren Staloff, “Deism and the Founding of the United States,” National Humanities Center, nationalhumanitiescenter.org/tserve/eighteen/ekeyinfo/deism.htm.

5 «Biblia lui Thomas Jefferson», Istoria Americii,, Smithsonian Institution, с. 3, americanhistory.si.edu/JeffersonBible/history/page-3.cfm.

6 Richard M. Davidson, “Interpreting Scripture According to the Scriptures: Toward an Understanding of Seventh-day Adventist Hermeneutics,” May 20-21, 2003.

thestairview.com/wp-content/uploads/2017/07/interp-scripture-davidson.pdf, p. 10. 7 См. Angel Manuel Rodriguez, “Human Reason and Biblical Hermeneutics: An

7 Introduction” in the Journal of the Adventist Theological Society, 27/1-2 (2016).

8 White, Ellen, Tragedia veacurilor, pag. 598.

9 Ibidem

10 Idem, pag. 599.


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *