Proiectul acestui document a fost realizat împreună cu Institutul de cercetare biblică din cadrul Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de ziua a Șaptea
Recent, în cadrul comitetului anual al Diviziunii Americii de Sud (DAS), care a avut loc în orașul Salvador, Bahia, Brazilia, delegații din cele opt țări aparținând acestei diviziuni au votat pentru adoptarea declarației cu privire la pedeapsa capitală și pentru a o răspândi în toate bisericile locale. Proiectul declarației a fost pregătit de către Institutul de cercetare biblică (ICB) al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în urma unei cereri speciale înaintate de către Diviziunea America de Sud.
Acest document prezintă un studiu contextual al textelor și al pasajelor biblice care par a susține pedeapsa capitală și concluzionează că „adventiștii cred faptul că violența și pedeapsa cu moartea nu au ce să caute în biserică. Cu alte cuvinte, biserica nu are dreptul să lezeze viața omului”.
CE SE SPUNE ÎN DECLARAȚIE
Documentul în discuție observă că, dincolo de faptul că Biblia nu ignoră suferința celor care au devenit victime ale actelor de violență, se ridică întrebarea dacă pedeapsa cu moartea este cea mai bună metodă de abordare. Practicarea pedepsei amintite mai sus „a fost însoțită de cele mai multe ori de dificultăți de procedură” și „este ireversibilă”, ceea ce „ar trebui să ne facă să fim circumspecți”.
Scopul de bază al declarației este acela de a cunoaște punctul de vedere biblic cu privire la pedeapsa capitală prin intermediul studierii textelor pe această temă, apărute în diferite contexte. Este de asemenea important ca ele să fie înțelese din perspectiva unei „antropologii biblice clare”, în contextul în care Biserica Adventistă a publicat de-a lungul timpului declarații oficiale „împotriva violenței, războiului și eutanasiei, susținând toleranța și neparticiparea la conflictele militare”, se menționează în declarație.
„Biserica împărtășește învățătura biblică despre valoarea imensă a oricărei vieți și mai ales despre sfințenia vieții umane, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu” – mai spune documentul. În consecință ea „face tot ceea ce poate pentru a păstra și a proteja viața omului ”.
După ce se explică faptul că în teocrație, modul de guvernare din perioada Vechiului Testament, „pedeapsa cu moartea apare în mai multe situații”, declarația menționează faptul că „în Noul Testament legea aceasta (pedeapsa cu moartea) nu se aplică în biserica creștină”. Apoi este adăugat faptul că „la prima Sa venire pe pământ Isus a pus capăt teocrației iudaice și a întemeiat etica Împărăției Sale”.
Dând ca exemplu concret incestul, despre care se vorbește în 1Cor. 5, documentul menționează faptul că în Noul Testament „poporul lui Dumnezeu nu mai aplică pedeapsa cu moartea”. În acest context „omorârea ereticilor, care a fost practicată în trecut de către unele biserici creștine, este nu doar neîndreptățită, ci și total incorectă și nelegală, din punctul de vedere al Bibliei” – se spune în document.
GUVERNAREA ȘI PEDEAPSA CAPITALĂ
Documentul pune apoi în discuție două texte biblice – Gen. 9:5 și Rom. 13:4 – care sunt aduse de cele mai multe ori ca argument în favoarea practicării pedepsei cu moartea legalizate. După o analiză contextuală, în document se recunoaște faptul că „astăzi în societatea creștină și în Biserica Adventistă nu există un consens cu privire la explicarea acestor texte”. Adăugând că „nu există nici o opinie unanim acceptată care să reglementeze dacă Biblia le permite sau le cere organelor de drept să aplice pedeapsa cu moartea”.
În paragraful de încheiere al declarației, membrii Comitetului de etică al ICB, care au pregătit acest document, le recomandă membrilor să nu participe la campanii de susținere a pedepsei capitale. „Misiunea Bisericii nu este aceea de a propovădui moartea, ci de a predica viața și speranța” – concluzionează ei.