Predici și articole

„UNDE ESTE DUMNEZEUL TĂU ACUM?”

Venisem doar de câteva luni la Moscova pentru a lucra. Ajunsesem în situația în care ajung de obicei cei neîncercați care vin la Moscova nepregătiți.

Nu aveam de lucru, aveam probleme și cu locuința, bani îmi rămăseseră foarte puțini – eram nevoit să vând ceasuri scumpe pentru a avea un trai decent. Închiriasem înainte de aceasta un apartament împreună cu un coleg. Cu el împărțeam atât apartamentul cât și lucrul și foamea. În ziua aceea fusesem înșelați: nu ni s-a plătit pentru lucru, beneficiarul ne-a făcut cu mâna și a plecat. Și uite așa ne întorceam acasă. Hoinărind pe străzile Moscovei am ieșit într-o piață. Nu aveam bani nici măcar să luăm metroul. Mergem noi și colegul meu, să îl numim Boris, îmi spune: „Tu totdeauna vorbești despre Dumnezeu și despre faptul că El te ajută în tot ce faci. Îi slujești, mergi la biserică. Dar unde este Dumnezeul tău acum? Nu avem de lucru, nu avem ce mânca, în curând va trebui să eliberăm și apartamentul, să căutăm de lucru avem nevoie de bani. Vom ajunge pe drumuri…”. Așa bombănea și mergea cu capul în jos. Parcă îl văd și acum cum mergea cu capul în jos. Dar eu mergeam cu capul în sus, priveam cerul și Îi mulțumeam lui Dumnezeu că nu mă aflu într-o situație și mai rea. Oricum voi continua să cred că El nu ne va lăsa. Exact așa s-a și întâmplat…

Deodată văd cum deasupra mea zboară o hârtie. Se rotește, se rotește… mă opresc. Hârtia a coborât din ce în ce mai jos. Când era așa de aproape că o puteam prinde cu mâna am observat că era o bancnotă.

Văzând că eu m-am oprit, și Boris a încetinit pasul și, urmărind privirea mea, a văzut și el bancnota.

În cele câteva secunde cât bancnota a continuat să zboare, am rămas nemișcați. Bancnota a aterizat ușor la picioarele mele și s-a dovedit a fi de 100 de dolari. Boris a rămas cu gura căscată iar eu i-am mulțumit lui Dumnezeu. Împrejur nu era nici țipenie. Clădirile erau departe de acest loc, doar Dumnezeu știe de unde a apărut această bancnotă. Dar istoria nu se termină aici!

Boris nu credea că banii sunt reali. Am mers la bancă și le-am cerut să verifice și să îi schimbe. Au verificat, au schimbat banii – totul era adevărat. Acești bani ne-au ajuns pentru a ne căuta de lucru și pentru a avea de mâncare. După acest eveniment Boris a început să creadă în existența lui Dumnezeu.

Zorin Roman

«Новая надежда» №6’17


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *