Poate că ar trebui să Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu dacă în inima mea se află încă neîncredere și teamă față de El. Există multe metode prin care pot face acest lucru dar cele mai importante sunt rugăciunea și Cuvântul lui Dumnezeu. Citind Biblia și discutând cu Dumnezeu aflu cât de mult mă iubește, încep să observ manifestarea grijii și bunătății Lui față de mine. Atunci dispare și teama față de El.
Toți oamenii cunosc sentimentul de frică. Toți ne confruntăm cu el, luptăm cu el și încercăm să îl biruim. Uneori experimentăm teama față de oameni, alteori ne este teamă de anumite împrejurări, dar se întâmplă să ne fie teamă și de Dumnezeu.
Adresându-li-se creștinilor, apostolul Ioan scrie: „Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste” (1 Ioan 4:16-18).
Acest pasaj vorbește despre faptul că iubirea și teama sunt incompatibile. Dragostea nu se împacă cu frica sau o „neglijează”. Dragostea izgonește frica. Iată o ilustrație simplă: dacă într-un pahar plin cu apă este adăugat același volum de nisip, ce se întâmplă cu apa? Nisipul va face ca toată apa să se verse. Același lucru se întâmplă și aici, când inima este plină de iubire nu mai există loc pentru teamă.
Trebuie să menționăm faptul că acest cuvânt, „iubire”, are o mulțime de sensuri, de la cele mai înălțătoare până la cele mai pământești. Cu aceleași cuvinte denumim sentimentele pe care le avem față de cei apropiați, raportarea la animalele de companie, plăcerea față de o anumită haină sau față de un anumit fel de mâncare. Dar apostolul nu vorbește despre orice fel de iubire, ci despre iubirea desăvârșită – cea care se naște dintr-o relație apropiată, plină de încredere, cu Dumnezeu. O astfel de iubire izgonește frica.
Imaginați-vă următorul tablou: tatăl îi cere fiului să îl ajute la treburile gospodărești. „Haide fiule, îi spune pe un ton poruncitor, ia mai repede căldarea și du gunoiul! Dacă nu faci acest lucru, te plesnesc!” Cum ar trebui să reacționeze copilul la aceste cuvinte? Poate că se va duce să arunce gunoiul, dar se va simți neiubit, pedepsit pe nedrept. Cu timpul va învăța să se supună părinților doar de frica pedepsei. Însă cu totul altfel este atunci când copilul ascultă pentru că simte iubire din partea părinților și el, la rândul lui, îi iubește și îi respectă.
Atunci când un om se așteaptă la un comportament brutal, la critică, învinuiri, atunci, bineînțeles, nu putem vorbi de încredere și deschidere. Va căuta să se apere, să se îndreptățească și acest comportament va distruge în cele din urmă relația. Doar dragostea este capabilă să vindece o relație și să o ducă spre noi niveluri ale deschiderii și profunzimii. Omul, care este iubit, se simte în siguranță. Atunci știe că va fi acceptat așa cum este, că nu va trebui să joace un rol, să poarte o mască, să se dea drept altcineva. Dragostea naște dragoste și alungă orice temere din inimă. O astfel de relație vrea să aibă Dumnezeu cu noi.
Dar, Îl cunoaștem noi atât de bine pe Dumnezeu încât să putem spune din toată inima: „Da, Dumnezeu este dragoste”? Atunci când ne aflăm în compania oamenilor care ne sunt apropiați suntem deschiși, ne exprimăm liber gândurile și simțămintele. Dar atunci când întâlnim necunoscuți ne simțim incomod, nu știm ce am putea spune și care ar fi cuvintele cele mai potrivite. Este nevoie de timp pentru dezvoltarea unei relații de prietenie. Dacă în inima mea este neîncredere față de Dumnezeu sau teamă, poate că am nevoie să Îl cunosc mai bine?!
Există mai multe căi prin care putem face acest lucru, dar cele mai importante sunt Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. Citind Biblia și comunicând cu Dumnezeu, aflu cât de mult mă iubește. Încep să observ în viața mea grija și ocrotirea Sa. Atunci dispare teama din sufletul meu. Înțeleg că pot fi deschis cu El. Nu trebuie să îmi fie rușine sau să îmi fie teamă în prezența Lui, nu este nevoie să joc nici un rol înaintea Lui. Dumnezeu cunoaște gândurile mele cele mai tainice și mă primește așa cum sunt.
Dorința mea este ca inima fiecăruia dintre noi să fie deschisă pentru Dumnezeu. Fie ca în ea să nu fie teamă ci să domnească dragostea neschimbătoare și desăvârșită a lui Dumnezeu.
A. Sinițîn.
Ziarul «Comoara ascunsă» № 5 (97) Mai 2005.