Tineretul din Florești a organizat un proiect de binefacere care a avut ca scop să îi ajute pe cei în nevoie cu produse alimentare. Proiectul s-a încheiat cu efectuarea de reparații în casa unei femei, pe care au întâlnit-o „întâmplător”, în timpul împărțirii produselor alimentare.
13 octombrie 2016, or. Florești, Moldova
Tineretul a organizat un proiect de binefacere care a avut ca scop să îi ajute pe cei în nevoie. Din proprie inițiativă, tinerii au strâns fonduri pentru a procura produse alimentare. Acest gest a fost izvorul unei multitudini de emoții pozitive, atât pentru organizatori cât și pentru cei care au primit produsele.
În această zi, tinerii au întâlnit o femeie nevoiașă, care locuia singură în condiții foarte sărace și care avea nevoie nu doar de produse alimentare ci și de ajutor în gospodărie.
Au hotărât rapid să-i facă reparații în casă, pentru ca în timpul iernii să fie cald, curat și comod. Voluntarii care au participat la acest proiect de binefacere au adus un strop de bunătate, atenție și bucurie pentru femeia bătrână și singură.
Cu lacrimi în ochi, femeia le-a mulțumit tinerilor pentru ajutorul pe care i l-a oferit.
Pentru tinerii adventiști, cuvintele Evangheliei nu au rămas doar teorie. Următoarele cuvinte au avut o influență benefică asupra lor: Vindeți ce aveți și dați milostenie! (Lc. 12:33). … Să fie darnici, gata să simtă unii cu alții… (1 Tim. 6:18), Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. (Lc. 14:13).
”Nu a fost planul lui Dumnezeu acela ca lumea să fie plină de nefericire, ca unii oameni să se dedea la excese și să se bucure de lux, în timp ce copiii altuia cerșesc pâinea” – spun participanții la proiect.
Ca răspuns la întrebarea: „De ce faceți acest lucru?”, tinerii citau cuvintele scriitoarei Ellen White:
„Mijloacele materiale le-au fost date oamenilor pentru ca ei să le folosească în facerea de bine, să fie o binecuvântare pentru omenire. Ar trebui să-i hrănim pe flămânzi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i mângâiem pe cei întristați și în suferință.
Mulţi cred că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să-şi poarte paşii pe unde a mers El şi să privească lacul pe malul căruia Îl plăcea să înveţe, dealurile şi văile asupra cărora adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum sau Betania ca să umblăm pe urmele lui Isus. Putem găsi urmele Lui lângă patul celui bolnav, în colibele sărăciei, pe străzile prea aglomerate ale marilor oraşe şi în tot locul unde inima omului are nevoie de mângâiere. Făcând aşa cum a făcut Isus când era pe pământ, vom merge pe urmele Lui.{HLL, pag. 640}
Făcând așa, în viața noastră se va împlini făgăduința: „Neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi.” (Isaia 58, 8.)
Mulțumim Domnului pentru tinerii entuziaști, care Îl iubesc pe Dumnezeu și îi iubesc pe oameni!
Departamentul Informații, or. Florești, Verniciuc Liubovi
