De Gary A. Brodis
Copil fiind , când am primit prima alocație, mama m-a învățat că a zecea parte din sumă aparține lui Dumnezeu. Exemplul ei mi-a arătat importanța şi binecuvântarea credincioşiei riguroase față de Dumnezeu cu privire la banii noștri.
Când m-am căsătorit cu Jean am luat decizia să dăm lui Dumnezeu zecimea şi daruri în mod regulat. Ne-am mutat în Vermont, am cumpărat o casă, am întemeiat o familie şi am primit un nou loc de muncă. Am avut acel serviciu până aproape de Crăciun. Apoi, Domnul mi-a găsit un alt loc de muncă, bine plătit pentru următoarele cinci luni, dar odată cu aceasta a îngăduit să apară şi conflicte legate de Sabat şi de convingerile mele religioase. În acest timp am simţit îndemnul să încep propria afacere în tâmplărie, restaurări şi reparaţii.
Am intrat în afacere eu și Dumnezeu în luna mai a anului 1980. Ocaziile în care puteam să dau mărturie s-au înmulțit. Aveam continuu de lucru. Banii curgeau din plin. Cu toate acestea în timpul iernii nu am mai avut de lucru. Cu înțelepciune pusesem deoparte ceva bani pentru astfel de situații. Cum Jean se ocupa acum cu creșterea celor doi copii şi nu lucra, întreaga responsabilitate financiară cădea asupra mea.
Au trecut câteva săptămâni și nu am reuşit să mai fac niciun ban. Cu toate acestea am hotărât să susţinem în continuare financiar programele bisericii exact cum făcusem până atunci. A venit şi timpul când economiile s-au epuizat. Am stat de vorbă cu Jean. Credeam noi că Dumnezeu ne îndemnase să avem o afacere personală? Da. Fusesem noi credincioşi în zecimi şi daruri? Da. Vom avea încredere în El şi Îl vom pune la încercare acum? Da.
Luni dimineață, fără vreo perspectivă de a avea ceva de lucru, ne-am trezit, ne-am rugat şi m-am îmbrăcat pentru lucru. În timp ce eu mâncam micul dejun, Jean mi-a pregătit pachețelul pentru prânz. Eram gata pentru răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre. La doar câteva minute după ce am terminat de mâncat, a sunat telefonul. ”Aş avea nevoie de cineva care să curețe zăpada, să taie lăstarii arbuștilor, să repare şi să vopsească.”
Aşa s-a întâmplat în săptămânile care au urmat. Câteodată aveam de lucru două ore, câteodată trei zile. Când nu mai aveam de lucru, mă rugam din nou împreună cu Jean, eu mă îmbrăcam de lucru şi ea pregătea pachețelul de prânz. Nu am mai avut nici o zi fără lucru în iarna aceea. În cei 20 de ani care au urmat nu aş putea aduna 5 zile în care nu am avut de lucru.
Și-a împlinit Dumnezeu făgăduințele? Cu siguranță. Suntem toți sănătoși. Suntem încă proprietarii primei noastre case. Am putut să ținem copiii în școli adventiste până ce au terminat facultatea. Am călătorit în toate cele 50 de state ale Americii. Am putut să angajăm şi pe alții care aveau nevoie de lucru. Am avut multe ocazii să povestim şi altora despre binecuvântările lui Dumnezeu şi să-i încurajăm să păşească în credinţă şi să înceapă afaceri avându-L pe Dumnezeu ca partener. Şi ei au fost binecuvântaţi.
În decursul vieții am văzut apeluri telefonice a căror potrivire în timp este inexplicabilă, bani primiți prin poștă când aveam mai multă nevoie de ei şi o listă lungă de intervenții providenţiale, care mi-au întărit credinţa în binecuvântările lui Dumnezeu ca rezultat a credincioșiei în oferirea de zecimi şi daruri.
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:31-33
Gary A. Brodis are o firmă de construcții în Putney Vermont . Este membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Brattleboro, Vermont.
Traducere: Dia Dospinescu
Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2, editată de Ronald Alan Knott.