În 2017, se vor marca 500 de ani de Reformă în Europa. Multe biserici protestante sunt pregătite pentru acest eveniment important. De asemenea, se vor publica o serie de articole privind istoria Reformațiunii și cum s-a răspândit evanghelia în istoria omenirii, începând cu momentul primilor creștini și până la sfârșitul timpului.
Când Isus a descoperit ucenicilor Săi soarta Ierusalimului și anumite evenimente legate de a doua Sa venire, El a descris de asemenea și dificultățile prin care va trece poporul lui Dumnezeu după înălțarea Sa și până la întoarcerea Sa glorioasă pe pământ. Salvatorul a văzut uragane teribile și devastatoare, care au venit peste urmașii Săi în secolele ce aveau să urmeze, întuneric și persecuție.
Istoria bisericii timpurii arată că toate cuvintele Salvatorului au fost îndeplinite. Păgânii anticipau că în cazul în care Evanghelia va câștiga teren, templele idolii și altarele vor fi distruse, astfel au declarat război asupra creștinilor. Creștinii au fost lipsiți de drepturile de proprietate și expulzati din casele lor. Ei au dus o luptă plină de suferințe; au experimentat batjocură, bătăi și chiar lanțuri și închisoare. Mulți dintre ei au plătit pentru credința lor cu viața. Dar în ciuda celor mai înverșunate persecuții acești martori ai lui Isus au păstrat credința nepătată.
Contrar așteptărilor tuturor, persecuția creștinilor, nu a făcut altceva decât să întărească dorința oamenilor de a-L accepta pe Hristos. Sângele creștinilor este o samînță„, scria Tertulian (Apologeticum, 50). Mii de creștini au fost închiși și omorâți, dar în locul lor au crescut alții.
În cele din urmă, persecuția a încetat, iar în locul lor pe pământ, au apărut seductia periculoasă și ademenitoare, bunăstarea și onorurile sociale. Idolatrii au luat anumite dispoziții ale credinței creștine, dar au respins multe adevăruri importante. Ei și-au declarat credința că Isus este Fiul lui Dumnezeu, au crezut în moartea și învierea Sa, dar în același timp, nu au simțit nevoia de pocăință, nu erau conștienți de păcătoșenia lor și nici de degenerarea lor internă.
Cei mai mulți creștini au fost de acord cu aceste fapte, au scăzut standardul și au intrat într-o alianță cu păgânismul. Chiar dacă acești idolatrii s-au convertit la creștinism, ei încă au ramas la obiceiurile lor păgâne, singura diferență fiind înlocuirea obiectelor de cult cu imaginea lui Isus, a mama Sale și a celorlalți sfinți. Astfel biserica fiind creată din aluatul păgânismului, a continuat efectul său distructiv. O parte din credința creștină a început să aibe învățături eronate, practici superstițioase și ritualuri. Când urmașii lui Hristos au luat în sânul Bisericii idoli, religia creștină a fost poluată, iar biserica și-a pierdut puritatea și puterea. Cu toate acestea, au existat unii crestini care nu au fost induși în eroare. Ei au rămas fideli adevărului și s-au închinat doar lui Dumnezeu.
După o luptă lungă și grea , un număr mic de creștini credincioși, au decis să rupă orice contact cu biserica apostaziată, pentru că nu doreasă se se curețe de idoli și erezii. Ei au văzut că separarea este necesară, cu excepția cazului în care doreau să rămână credincioși și ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu mai puteau suporta faptul că aceste erezii nimicitoare le pun în pericol sufletele, și amenință să distrugă adevărata credință a copiilor lor și a generațiile viitoare.
Ellen G. White, Cartea «Marea luptă»