Kem Roper
Era vara în care tocmai împlinisem 16 ani. Mama mea, tatăl meu vitreg, fratele meu, sora mea și cu mine ne-am îngrămădit în Plymouth-ul nostru vechi din 1936 și am plecat într- o călătorie prin care străbăteam țara din Georgia până în California. La vârsta aceea nu mă prea înțelegeam cu părinții mei. Ca și majoritatea adoleșcenților, eram convinsă că părințiimei și-au pus în gând să îmi distrugă viața. Îmi impuneau prea multe limite și mă gândeam că frații mei de doar nouă și șapte ani nu aveau la fel de multe restricții ca și mine.
Singurul lor scop era să îmi facă viața un calvar. Nu făceam altceva decât să ne certăm, apoi, aproximativ la jumătatea drumului, undeva în mijlocul deșertului, pe când am ațipit pe scunul din mijloc, surioara mea ne-a anunțat că o doare burta. Fără nici o avertizare și îninte ca cineva să poată recaționa, s-a aplecat în față și a vomitat pe mine. Imediat după ce a eliminat ceea ce îi provocase disconfortul, ne-a spus că se simte mult mai bine.
După mulți ani, pe când eram însarcinată în luna a cincea cu cel de al doilea copil, împreună cu soțul meu am plecat într-o excursie pentru un sfârșit de săptămână, împreună cu alte două familii la Smoky Mountains. Am pus cu toții bani pentru a închiria o cabana și eram foarte încântați că vom avea câteva zile de odihnă și relaxare.
Sâmbătă seara am hotărât să mergem în oraș pentru a vedea împrejurimile. Afară era foarte rece dar niciunuia dintre noi nu i-a dat prin cap să verifice starea vremii înainte de a pleca. Pe masură ce soarele și mercurul din termometre începeau să coboare, noi am plecat în mica noastră aventură fără nici o grijă. Înainte să ajungem la destinație a început să ningă și pe când ne pregăteam să ne întoarcem la cabana, fulgii s-au așternut în troine de zăpadă.
Ne-a luat de două ori mai mult timp să ajungem la cabană și când aproape am ajuns ne-am dat seama că va trebui să urcăm cu mașina pe o pantă plină de ghiață. Am încercat să urcăm dealul, dar roțile au început să patineze și mașina a început să alunece în spate, îndreptându-se direct în șanț.
De ce să mergi în vacanță?
De ce să începi un articol despre vacanțe cu exemple de vacanțe eșuate? Crezi că aceste peripeții petrecute cu mult timp în urmă, ar trebui să te facă să abandonezi orice vacanță viitoare și să rămâi acasă? Cu siguranță că nu. Oricine a plănuit vreodată o vacanță știe că este normal să apară neprevăzuturi, dar desigur că detururile și drumurile blocată arată mult mai bine în oglinda retrovizoare.
În afară de asta, luând în considerare oboseala fizică, psihică și emoțională de care avem parte în viata de zi cu zi, nu este de mirare ca din când în când avem nevoie de o pauză. În conformitate cu recensământul SUA din 2006, 53 la sută dintre cupluri, ambii au un loc de muncă în afara casei și 64 la sută dintre ei au copii. Deci de la aglomerația din trafic pînă la aglomerația din magazine, de la șeful enervant până la copilul iritat, nivelul de stress din viața noastră crește până la punctul în care organismul nostru cere odihnă.
Nevoia de vacanță este evidentă, dar ar trebui să iei în considerare aceste elemente atunci când planifici o vacanță.
1. Să schimbăm decorul. De curând am vizitat o stațiune și am râmas uimită de culorile vii pe care le aveam în fața ochiilor. Erau clădiri de culoarea piersicii, înconjurate de albastrul deschis al apei și nisipul alb. Frunzișul de un verde tropical intra în contrast cu munții de culoare maronie. Noaptea adormeam în sunetul oceanului iar soarele de un galben-portocaliu mă mângâia ziua. Abia când vacanța s-a sfârșit și m-am întors la kilometrii de beton negru, al cărămizilor roșii pe fundalul gazonului uscat și a grădinilor fără flori, am conștientizat puterea esteticului. Diferența a constat în schimbarea decorului.
2. Odihnă și relaxare. În devoționalul ” În formă pentru totdeauna” de Kay Kuzma, Kim Allan Johnson, suntem sfătuiți cu privire la nevoia de odihnă. Ne spune că trebuie să formăm un echilibru între energia consumată și refacerea energiei. Nivelul nostrum de productivitate depinde de timpul pe care ni-l luăm să ne refacem puterile. Orele petrecute în refacerea noastră din punct de vedere fizic, emotional și spiritual sunt la fel de importante, la fel de valoroase, ca timpul petrecut efectiv de lucru. În definitiv acesta este și sensul vacanței – odihna. Se schimbă toate datele problemei. Este momentul în care te trezești mai târziu și nu mai ți cont de timp. Când Dumnezeu a creat lumea în șase zile și apoi a pus deoparte Sabatul pentru noi, El a modelat, de asemenea, comportamentul pe care noi ar trebui să îl adoptăm la sfârșit de săptămână. Prin încetarea activității pentru o perioadă, putem acorda mai multă atenție invitației Lui: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
3. Întâlnire cu familia și prietenii. Având o viață ocupată, este foarte ușor să pierzi legătura cu familia și prietenii. Când familia noastră sau prietenii noștri locuiesc în orașe diferite, este dificil să păstrezi legătura. Vacanța ne oferă oportunitatea de a restabili aceste relații. Dacă este posibil planificați o vacanță cu familia largită și/sau prietenii, chiar și în cazul în care locuiți în același oraș. Prin împărțirea cheltuielilor de închiriere a mașinii sau a camerei de hotel, poți face dintr-o vacanță scumpă o vacanță accesibilă. Multe puncte de atracție oferă reduceri grupurilor organizate și nimic nu se compară cu distracția și amintirile frumoase făcute într-un grup.
4. Crearea de amintiri. Ieșirile în grup, vacanța cu familia și excursile de orice fel pot deveni oricând calvar. Ori de câte ori lăsăm confortul și sigurața de acasă, exsistă o șansă ca ceva să meargă prost. Dar Dumnezeu ne-a oferit o lume de care să ne bucurăm și este plină de persoane pe care să le iubim. Făcând cunoștință cu persoane noi sau cunoscând mai bine prieteni de demult, chiar făcând față acelor persoane mai putin agreabile din familia noastră, sunt toate oportunități de formare a caracterului pe care nu ar trebui să le ratăm.
Într-un final, mi-am revenit din oroarea de care am avut parte din cauza surioarei mele care a vomitat și astăzi râdem cu toții de acea pățanie. Acea excursie este o amintire a vremurilor frumoase de când eram cu toții o familie. Acum unitatea familiei s-a rupt și suntem împrăștiați prin toată țara., totuși amintirea acelei excursii prin care am traversat țara, ne aduce împreună.
Iar în acea noapte friguroasă din Smokie Mountains, soții noștri, alunecând pe ghiață au reușit să mute furgoneta în afara oricărui pericol, timp în care femeile aflate în interiorul mașinii dădeau ordine și strigau panicate. Mai târziu, aflați în siguranță în cabana confortabilă și încălzită, rând pe rând am mulțumit lui Dumnezeu, fiecare spunându-și versiunea personal a evenimentelor trăite în acea noapte. Bineînțeles că privind în urmă, toată treaba părea mai degrabă comică.
În vacanțe învățăm lecții de viață. câștigăm experiențe de viață, avem momente de fericire și amintiri fără de preț.