Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. „Evanghelia în Samaria”.
„Când au fost împrăştiaţi de persecuţie, au plecat plini de zel misionar. Şi-au dat seama de responsabilitatea misiunii lor. Ştiau că ţineau în mâini pâinea vieţii pentru o lume înfometată şi au fost constrânşi de dragostea lui Hristos să împartă această pâine cu toţi cei în nevoie. (…) Iar când ucenicii Săi au fost alungaţi din Ierusalim, unii au găsit în Samaria un refugiu sigur. Samaritenii i-au primit cu bucurie pe aceşti mesageri ai Evangheliei, iar convertiţii iudei au strâns o recoltă preţioasă dintre aceia care altădată fuseseră cei mai aprigi duşmani ai lor.”
– Ellen G. White, Faptele apostolilor, pp. 106–107
Întrebări recapitulative
- Pe scurt, ce ştim despre Filip Evanghelistul?
- Care era atmosfera în biserica primară şi ce rol avea Filip în cadrul bisericii?
- În ce împrejurări a ajuns Filip evanghelist/misionar?
- Plecând de la relatarea despre risipirea primilor creştini (care l-a inclus şi pe Filip) din cauza persecuţiei, unii spun că persecuţia ar trezi biserica de astăzi din starea în care se află şi ar determina-o să vestească Evanghelia. Eşti de acord cu această perspectivă? Argumentează-ţi răspunsul!
- Cum vă explicaţi succesul lucrării lui Filip în Samaria?
- De ce în cazul etiopianului nu a fost nevoie ca Filip să facă minuni, ca în Samaria? Ce lecţie învăţăm de aici?
- Ce sugerează studiul cu privire la motivul pentru care lui Filip i s-a dat denumirea de „evanghelist”?
- Deşi Filip era ocupat cu predicarea Evangheliei, ce ni se spune despre starea spirituală a familiei sale? Cum credeţi că a reuşit Filip să-şi conducă familia într-o astfel de experienţă, în ciuda faptului că era foarte ocupat?