- 1. Citeşte Faptele 8:39,40. Ce acțiune a lui Filip amintită aici ne ajută să înțelegem motivul pentru care i s-a dat numele de „evanghelist”?
Filip a fost uns de Domnul pentru lucrarea Sa. Comentatorii nu au ajuns încă la un consens asupra semnificaţiei afirmaţiei „Duhul Domnului a răpit pe Filip” (Faptele 8:39), dacă aceasta înseamnă că i s-a spus pur şi simplu să meargă la Azot (versetul 40) sau că a fost transportat acolo în mod supranatural. Ce contează cel mai mult însă este supunerea lui Filip faţă de Duhul Sfânt şi lucrarea mare împlinită de Dumnezeu prin el.
- 2. Ce descoperim despre Filip în Faptele 21:7-9?
În acest punct al relatării, aflăm că Filip era familist şi că avea patru fiice necăsătorite. Chemarea lui de la diaconie la evanghelizare i-a impus să călătorească mult. Avem astfel informaţii despre drumul pe care l-a făcut de la Ierusalim la Samaria, apoi la Gaza şi, în final, prin „toate cetăţile” aflate pe linia de coastă dintre Azot şi Cezareea, ceea ce înseamnă o distanţă de vreo optzeci de kilometri. A făcut probabil şi alte călătorii, neconsemnate aici. Desigur, a cunoscut supărările, inconvenientele, suişurile şi coborâşurile inerente lucrării misionare de pionierat. În pofida acestor lucruri, a avut atât de mult grijă de familia sa, încât patru fiice ale sale au fost considerate de Duhul Sfânt potrivite pentru a primi darul profeţiei. Această familie creştină de pionieri misionari a dat o bună mărturie despre creşterea şi educarea copiilor şi despre adevărata evlavie.
Textul ne arată că apostolul Pavel a stat împreună cu Filip „mai multe zile” (versetul 10). Cu douăzeci şi cinci de ani înainte de aceasta, Pavel, la data aceea numit Saul, fusese un persecutor aprig al creştinilor (Faptele 9:1,2). Persecuţia pe care a desfăşurat-o în Ierusalim l-a forţat pe Filip să se refugieze în Samaria (Faptele 8:1-5). Acum, după atâţia ani, persecutorul şi persecutatul s-au întâlnit în casa lui Filip, gazda lui Pavel. Ce întâlnire interesantă între doi fraţi şi colegi de lucru în Hristos, implicaţi în marea cauză de a-i câştiga pentru Evanghelie pe cei ce nu erau evrei!
În lucrarea noastră pentru alţii, de ce este important să nu uităm niciodată faptul că prima noastră îndatorire este faţă de familie?