Cine are urechi de auzit să audă… Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec. (Matei 13:9,15)E posibil ca un om să nu audă, deși are urechi? E posibil. O persoană obișnuită, dotată cu un auz bun, poate distinge cu ușurinţă sute de intensităţi ale sunetului. Un muzician bun poate distinge chiar mai mult de atât.
Se spune că generalul roman Gaius Marius ar fi făcut următoarea remarcă într-o ocazie în care urmărea luptele dintre gladiatori pe o arenă din Roma: „Oamenii au nevoie să-și dezvolte o gândire în care urmărirea unei astfel de priveliști să fie cu neputinţă.”
Mintea noastră este calea de comunicare a lui Dumnezeu cu noi. „Dumnezeu… va lucra prin intermediul Duhului Sfânt la mintea pe care i-a dat-o omului.” – Mărturii, vol. 5, p. 725. Cuvintele „cine are urechi de auzit să audă” afirmă că suntem personal răspunzători pentru ceea ce facem cu mintea noastră și pentru direcţia pe care i-o dăm. Dumnezeu nu va încălca libertatea noastră de gândire. Şi în domeniul educaţiei, procesul de instruire nu poate aduce roade atâta timp cât elevul nu se supune acestui proces.
Credinţa nu înseamnă supunere pasivă, ci punerea la lucru a minţii în cadrul unei relaţii responsabile cu Dumnezeu. Rugăciunea, studiul Cuvântului, slujirea creștină necesită o participare activă. Apatia, neglijenţa, indiferenţa faţă de realităţile și problemele eterne fac inima insensibilă faţă de Dumnezeu.
Suntem asaltaţi de un potop de glasuri dornice să ne câștige atenţia. Mintea oamenilor este fascinată de lucruri triviale și lipsite de valoare. Urechile sunt bombardate cu sunetele asurzitoare ale celor mai frivole și mai neserioase preocupări din câte au existat vreodată. Niciodată nu a avut Diavolul mai mult succes în eforturile lui de a-i amăgi pe creștini să aibă o atitudine iresponsabilă faţă de lucrurile veșnice. Destinul spiritual este pus în pericol de stilul de viaţă care nu pune la lucru facultăţile minţii în scopul cunoașterii lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice” (2 Corinteni 4:18).