„Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns!” (Ioan 14:8)
Slavă lui Dumnezeu! Dumnezeu Tatăl Însuși a pus bazele planului pentru mântuirea noastră. Fiul Său a coborât pe pământ în vederea răscumpărării noastre. Duhul Sfânt ne scoate din mâinile lui Satana, ne oferă sprijin și putere, locuiește în noi, ne curăţă inimile, ne schimbă întreaga fiinţă, ne umple cu dragoste, bucurie, pace, ne dă curaj și putere spirituală.
Isus, Domnul și Prietenul nostru, Mântuitorul nostru, slujește acum în cer ca Apărător al nostru. Ne poate face cineva vreun rău dacă suntem ai Lui? Satana nu poate să ne facă niciun rău, fiindcă a fost înfrânt. Nu avem de ce ne teme de viitor!
Îi dăm slavă Tatălui, al cărui Nume este Dragoste. Îi dăm slavă Fiului, care ne-a răscumpărat pentru a face din noi niște oameni iubitori. Îi dăm slavă Duhului Sfânt, care ne face în stare să manifestăm această iubire, pentru că a turnat dragostea divină în inimile noastre (vezi Romani 5:5). Dragostea Lor faţă de noi intră în contrast cu păcatul și cu egoismul nostru. Speranţa mântuirii și refacerii noastre nu ţine de ceea ce putem face noi, ci de deschiderea inimii înaintea dragostei Lor. Noi iubim pentru că Ei ne-au iubit mai întâi.
Ceea ce ne-a descoperit Domnul Isus Hristos despre Tatăl ceresc este singura noastră speranţă. Noi nu Îl numim pe Hristos „Isus cel Mare”, „Isus Filozoful” sau
„Isus, Marele Învăţător”. Niciun titlu omenesc nu I se potrivește. Numele Său este mai presus de orice nume. Unul din titlurile Sale este „Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). El ni L-a adus pe Dumnezeu.
Un student mi-a mărturisit acum câţiva ani că, deși în colegiile creștine Numele lui Dumnezeu era folosit mai frecvent decât în alte școli la care mersese, i-a fost totuși foarte greu să-L găsească pe Dumnezeu. În cele din urmă, el a înţeles că Îl putea găsi pe Dumnezeu prin Isus. A acceptat că Fiul lui Dumnezeu era Cel care îi descoperea dragostea Tatălui și locul îndoielilor a fost luat de imnuri de laudă închinate Sfintei Treimi. A luat decizia de a trăi, a iubi și a face planuri prin credinţa în El. Până la absolvirea colegiului, credinţa lui în Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, a devenit puternică.