Vegheaţi să nu fie între voi nimeni… lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. (Evrei 12:16)Istoria biblică despre cei doi fraţi, Esau și Iacov, multora dintre noi ne stârnește compasiunea pentru Esau, care a rămas fără moștenire din cauza vicleșugului fratelui său. Esau avea totuși o mare slăbiciune de caracter: el trata dreptul de întâi născut cu nepăsare și dispreţ. La data aceea, dreptul de întâi născut era însoţit de anumite obligaţii morale și spirituale, care stăteau la baza vieţii de familie.
Moștenirea aceasta de familie data din vremea chemării adresate de Dumnezeu lui Avraam. În ocazia în care a fost pus în faţa unei decizii, Avraam a ales valorile eterne, „căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Lot, în schimb, a ales bogăţiile materiale trecătoare. Esau a procedat la fel, iar Biblia îl caracterizează ca fiind „lumesc”.
Esau avea o filozofie și o concepţie de viaţă cu totul pământească. Modul acesta de raportare la darul vieţii și mântuirii lui Dumnezeu trădează un defect serios de caracter. Viaţa lumească nu este în mod necesar o viaţă de nelegiuire. Problema este mai degrabă aceea că omul lumesc își leagă existenţa de lucrurile din lumea aceasta. El Îi spune lui Dumnezeu ceva de genul: „Am auzit despre Tine, am învăţat despre Tine, dar Tu nu prezinţi nicio importanţă și nicio relevanţă pentru modul în care îmi doresc să trăiesc.”
Nu există atitudine mai deplasată decât aceea de dispreţ faţă de propria moștenire spirituală. Ea întunecă judecata și are consecinţe fatale. Omul lumesc nu reacţionează la ceea ce este divin și spiritual. Putem aminti aici exemplul elocvent al unui alt tânăr, pe nume Belșaţar, care a tratat cu dispreţ valorile eterne și a ales în mod definitiv lumea.
Numai cei născuţi din nou prin Duh disting valorile eterne. Ele sunt pentru noi realitatea. Aceasta este moștenirea noastră, în baza statutului nostru de fii și fiice ale lui Dumnezeu.