Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. (1 Corinteni 2:14,15)
Măsura în care apreciem un lucru depinde de capacitatea noastră de a primi și de a ne bucura de lucrul respectiv. Acest lucru este adevărat în orice domeniu, fie că este vorba de muzică, de artă, de literatură, de religie sau de Isus Hristos. Inima și mintea noastră trebuie să aibă o anumită capacitate de absorbţie a binecuvântărilor sau ideilor oferite de aceste domenii. Aprecierea lor depinde de starea minţii noastre.
Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea. Avem noi o minte duhovnicească pentru a le primi? Omul capabil de cele mai înalte emoţii poate percepe frumuseţea lumii create de Dumnezeu. Cel care devine fiu al lui Dumnezeu și își formează o minte spirituală poate înţelege cu ușurinţă tot ceea ce este spiritual. El își însușește bogăţiile Împărăţiei Sale numai în măsura în care mintea lui este pregătită să le primească. Dumnezeu ne va oferi noul pământ numai dacă ne-am format gustul și dorinţa după el. Pentru cel firesc, raiul este exact contrariul dorinţelor și așteptărilor lui. Poate cineva să fie frumos dacă nu apreciază frumosul? Poate cineva să iubească dacă este stăpânit de ură? Poate un bărbat să iubească o femeie bună dacă nu este el însuși un om bun?
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Numai cei cu inima curată pot suporta să-L vadă pe Dumnezeu. Numai cei care își formează o minte spirituală se pot bucura de El. Dacă Dumnezeu este dragoste, cum ar putea El să locuiască în inima unui om incapabil să primească această dragoste? Cum ar putea cineva să se bucure de armonia cerului, dacă nu este în ton cu Împăratul cerului?
Religia poate deveni o simplă făţuială, o poleială în spatele căreia să ne ascundem când venim la biserică. Ne mulţumim să reţinem câteva adevăruri și câteva texte, ca să nu fim niște ignoranţi în ale religiei. Însă pentru părtășia cu Dumnezeu și cu fraţii de credinţă, avem nevoie de o capacitate nouă de a-L primi pe Dumnezeu și adevărul Său.
Poate că vorbim despre religie, studiem doctrinele, mergem la biserică și ascultăm predici despre credinţă. Dar avem noi capacitatea de a-L primi pe Hristos în mintea și în viaţa noastră? Ritualurile nu au valoare. Hristos înseamnă foarte puţin pentru acela care nu are nimic sau prea puţin în comun cu El.