„Spiritul de bârfă şi de răspândire a zvonurilor este unul dintre mijloacele speciale prin care Satana seamănă discordia şi neînţelegerile, pentru a-i despărţi pe prieteni şi pentru a doborî credinţa multora în autenticitatea convingerilor noastre. Fraţii şi surorile sunt prea grăbiţi să vorbească despre defectele şi greșelile despre care cred că există la alţii şi, mai cu seamă, la aceia care au prezentat cu fermitate mesajele de mustrare şi avertizare încredinţate lor de Dumnezeu.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 4, p. 195
„Copiii acestor cârtitori au urechile deschise şi primesc otrava apostaziei. Părinţii blochează astfel orbeşte căile prin care inimile copiilor ar putea fi atinse. Cât de multe familii îşi asezonează mesele zilnice cu îndoială şi cu puneri sub semnul întrebării! Ei iau la disecat caracterul prietenilor lor şi îl servesc ca pe un desert ales. O fărâmă preţioasă de calomnie trece de la un mesean la altul ca să fie comentată, şi nu numai de adulţi, ci şi de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a spus: «Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut» (Matei 25:40). Prin urmare, Hristos este dispreţuit şi insultat de cei care îi calomniază pe slujitorii Săi.” – Ibidem p. 145
Întrebări pentru discuţie
1. Este greu când cei pe care îi iubim comit o greşeală. Tentaţia de a ascunde fapta lor este mare. Cum putem avea o atitudine echilibrată în astfel de situaţii? Cu siguranţă că se cuvine să arătăm milă, pentru că şi noi am fost trataţi cu milă când am greşit. Dar înseamnă aceasta că acela care a greşit poate să continue să greşească fără a suferi nicio consecinţă? Care este cea mai bună atitudine în aceste situaţii?
2. După cum se amintea în studiul din această săptămână, în general, lucrurile din lumea aceasta sunt foarte complicate şi au mai multe faţete. De regulă, chiar şi lucrurile cu privire la care avem dreptate sunt mai complexe decât ne putem da seama. Cum ne putem forma obiceiul de a ne păstra mintea deschisă şi de a fi chibzuiţi?
3. În câte feluri putem minți fără să folosim cuvinte?