Isus i-a zis [lui Zacheu]: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta… Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:9,10)Este posibil să discutăm mult despre credinţă, și totuși să omitem să ne punem întrebarea cea mai importantă. Este posibil să ne alăturăm bisericii, să luăm parte la lucrarea ei inimoși și bucuroși, și totuși să nu înţelegem sau să nu acordăm atenţia cuvenită scopului principal al existenţei ei. Este posibil să ne ocu- păm de reforme sociale, de acte de caritate și de tot felul de activităţi înălţătoare și să pierdem din vedere principiul vital care stă la baza tuturor acestor lucruri și care le asigură reușita. Este posibil chiar să așezăm aceste lucruri în locul Evangheliei. Este posibil să ne îmbunătăţim situaţia aici pe pământ, și totuși să nu avem nicio garanţie a veșniciei. Întrebarea cea mai însemnată dintre toate este aceasta: Sunt eu mântuit sau sunt pierdut?
Tema mântuirii omului din păcat străbate Scriptura de la un capăt la celă- lalt. Dumnezeu a organizat și a îndreptat toate energiile Cerului spre acest unic scop. Răscumpărarea morală și spirituală este o realitate vie, tangibilă în Isus Hris- tos. Puterea mântuitoare a neprihănirii Sale, dragostea Sa neschimbătoare faţă de păcătoși și puterea Sa de a ne transforma viaţa prin prezenţa Sa nu cunosc limite. Avem asigurarea că lucrurile acestea sunt adevărate și sigure, că Isus Hristos ne poate scoate din păcat zi de zi și ne poate aduce la neprihănire.
Este mântuirea doar o teorie sau este o realitate? Are într-adevăr Domnul Hristos puterea de a ne schimba? Are El puterea de a ne scăpa de toate defectele pe care le avem din cauza păcatului și a egoismului care ne fac rău și nouă, și celor din jurul nostru? De-a lungul istoriei bisericii creștine, nenumăraţi credincioși au confirmat realitatea mântuirii prin Hristos.
Să renunţăm la iluzia că ne putem schimba prin simpla alegere și hotărâre de a deveni oameni mai buni. Să renunţăm la încrederea în planurile, în susţinerea sau în justificările oamenilor. Să ne predăm fără rezerve lui Dumnezeu, abando- nându-ne în braţele dragostei și îndurării Sale. Să ne dorim din toată inima să fim mântuiţi. Să nu mai amânăm această decizie!