Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14)Textul acesta vorbește despre pregătirea specială de care avem nevoie pen- tru viaţa în Cetatea cerească, pentru viaţa pe noul pământ. De la cei care vor să intre în această cetate, se așteaptă un anumit tip de viaţă. „Dar noi, după
făgăduinţa Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihă- nirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă așteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace” (2 Petru 3:13,14).
Când primim darul neprihănirii Domnului Hristos, arătăm că dorim să trăim în neprihănire. Arătăm că vrem să trăim ca El, prin puterea Duhului Sfânt. Când primim darul eliberării de condamnarea păcatului și de pedeapsa cu moartea, arătăm că stăm alături de Hristos în ura Sa faţă de păcat și în condamnarea păca- tului. Noi nu suntem singuri în lucrarea de ducere până la capăt a mântuirii noas- tre. Îl avem pe El. Darul neprihănirii lui Hristos este garanţia rezolvării problemei păcatului în vieţile noastre.
Pentru noi, creștinii care trăim acum pe pământ, lucrul acesta este deose- bit de important. Acum este timpul de pregătire pentru viaţa viitoare de pe noul pământ. Viaţa de aici este perioada de formare pentru viaţa de dincolo. Acesta este rolul ascultării noastre. Existenţa noastră aici are o însemnătate uriașă. Este adevărat că nu putem obţine dreptul de a intra în Împărăţia cerului pe baza as- cultării noastre, fiindcă dreptul acesta a fost deja câștigat de Domnul Hristos. Însă ascultarea este dovada că am intrat în posesia acestui drept.
Pentru a practica medicina, este necesară o pregătire adecvată. Obiectivul acestei profesii este de a-i face sănătoși pe cei bolnavi. De asemenea, pentru a fi un bun profesor, este nevoie de o pregătire corespunzătoare. Obiectivul este acela de a le oferi elevilor o bună educaţie și de a-i instrui pentru meseria pe care o vor alege. Obiectivul lucrării de mântuire este pregătirea noastră pentru viaţa trăită în armonie cu Dumnezeu, pentru viaţa pe noul pământ.
Faptele de ascultare nu ne aduc niciun merit. Dumnezeu nu ne oferă viaţa veșnică în baza lor. Totuși ascultarea din viaţa aceasta este începutul vieţii veșnice.