„Nu este suficient să rostim o mărturisire de credinţă în Hristos şi să avem numele scrise în registrul bisericii. […] Mărturisirea noastră, oricare ar fi ea, nu are nicio valoare dacă Hristos nu este descoperit prin faptele neprihănirii.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 312, 314
„În timpul Domnului Hristos, cea mai mare amăgire a minţii omeneşti era aceea că simpla consimţire la adevăr constituie neprihănire. În toată experienţa omenească, s-a dovedit că, pentru mântuirea sufletului, cunoaşterea teoretică a adevărului nu este de ajuns. […] Cele mai întunecate capitole ale istoriei sunt împovărate de raportul despre crimele comise de bigoţii religioşi. […] Acelaşi pericol există şi astăzi. Mulţi socotesc că e de la sine înţeles că sunt creştini, pur şi simplu pentru că subscriu anumitor dogme teologice. Însă ei nu aduc adevărul în viaţa practică. […] Oamenii pot mărturisi că ei cred adevărul; totuşi, dacă nu îi face să fie sinceri, amabili, răbdători şi să gândească la lucrurile cereşti, adevărul este un blestem pentru ei şi, prin influenţa lor, este un blestem pentru lume.
Neprihănirea vestită de Hristos este conformarea inimii şi a vieţii cu voinţa descoperită a lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 309, 310.
Întrebări pentru discuţie
1.Discutaţi despre impactul deciziilor noastre asupra altora – fie spre bine, fie spre rău. De ce este aceasta o realitate inevitabilă a vieţii? Adevărul acesta a fost descoperit prima oară la căderea omului în păcat, când Adam şi Eva au luat o decizie ale cărei urmări le resimţim şi noi astăzi. Încercarea de a măsura cât de mult bine sau rău au făcut deciziile noastre poate fi tentantă, însă e riscantă, pentru că de multe ori nu cunoaştem toate efectele pe care le-au avut. Atunci, cum putem alege să facem binele, în lumina oferită de Dumnezeu şi de Legea Sa, fără să ne mai îngrijorăm de consecinţe?
2.Cartea Proverbele face o distincţie clară între cei neprihăniţi şi cei răi, între bine şi rău. De ce trebuie să fim totuşi prudenţi când îi etichetăm pe alţii ca fiind răi? Să nu uităm că, de multe ori, ni s-a întâmplat să-i evaluăm pe alţii ca fiind neprihăniţi şi să ne înşelăm!