7. Citeşte Iacov 4:15-17, ţinând seama de versetele anterioare. Ce idee ne transmite Iacov aici?
Iacov vorbeşte aici despre lauda de sine, despre „lăudăroşiile” cu care unii din biserică se „făleau”. Această laudă spune el că este „rea”. Cât de important este pentru noi, creştinii, să avem o atitudine potrivită!
Citeşte versetul 17. Biblia ne oferă două definiţii pentru păcat: (1) a face ceva rău; (2) a nu face ceea ce este bine. Prima definiţie este dată de Ioan: „Păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4). Termenul „fărădelege” de aici, în limba greacă anomia, nu se referă la o purtare păcătoasă în general, ci, mai degrabă, la încălcări specifice ale legii (vezi Romani 4:7; Tit 2:14; Evrei 10:17). Deci o traducere fidelă a textului ar fi: „Păcatul este călcarea Legii.” A doua definiţie este în Iacov 4:17: „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” Aşadar, noi suntem chemaţi să depăşim stadiul de opoziţie faţă de ispita de a face rău. Suntem chemaţi să fim „copii ai luminii” (Efeseni 5:8) şi să lăsăm lumina noastră să lumineze înaintea oamenilor, „ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16; subl. aut.).
Desigur că gândul acesta ne poate duce la descurajare. Cine reuşeşte să facă în fiecare zi tot binele de care e în stare? Dar nu aceasta este problema. Nici chiar Domnul Isus nu a dus o viaţă de activitate neîntreruptă, ci Şi-a luat timp să Se roage sau, pur şi simplu, să Se odihnească (Luca 5:16; Marcu 6:31). El a căutat ca, prin tot ce făcea, să împlinească voia lui Dumnezeu (Ioan 5:30). El a asemănat împlinirea voinţei lui Dumnezeu cu mâncarea: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). După cum există o cantitate limitată de alimente pe care le putem consuma la o masă, tot aşa există un număr limiat de activităţi pe care le putem realiza într-o zi. De aceea afirmă Domnul Isus că unul seamănă şi altul seceră, pentru ca amândoi „să se bucure în acelaşi timp” (versetele 36-38). Pe măsură ce lucrăm pentru Domnul, vom fi încurajaţi să facem mai mult şi ne vom ruga pentru o dispoziţie mai mare de a ne face utili în toate privinţele posibile.
Cum ne ajută rugăciunea să murim faţă de eu şi să avem o atitudine de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu? Cum îţi poţi forma obiceiul de a-ţi supune planurile lui Dumnezeu?