5. Citeşte Iacov 4:14. Ce idee ne este transmisă aici?
Viaţa este fragilă. Fiecare respiraţie este un dar. Iacov 4:14 utilizează un cuvânt grecesc foarte rar (atmis), tradus în versiunea în limba română cu „abur”. La fel ca echivalentul său ebraic hebel („răsuflare”, „abur”), care apare de 38 de ori în Eclesiastul şi este redat prin termenul „deşertăciune”, el subliniază efemeritatea existenţei noastre. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, viaţa parcă trece şi mai iute. Când a ajuns la bătrâneţe, evanghelistul Billy Graham spunea: „Nici nu mi-am dat seama când a trecut viaţa.” Vremelnicia vieţii ne vorbeşte despre iminenţa morţii. Ne desparte de ea numai o bătaie de inimă. Oricând ne-am putea trezi faţă în faţă cu ea, dintr-un număr nesfârşit de cauze. Cât de mare dreptate are Iacov când spune: „Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine!” (4:14). Noi nu ştim dacă mâine vom mai trăi sau nu.
„Nu voi stărui aici asupra scurtimii şi nesiguranţei vieţii, dar există un pericol teribil, un pericol care nu e suficient înţeles, şi anume acela al amânării supunerii faţă de glasul stăruitor al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, acela al alegerii de a trăi în păcat, pentru că, de fapt, aceasta înseamnă amânarea.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 32
6. Citeşte Eclesiastul 2:15-19; 4:4; 5:10; 9:11,12. Ce completări aduc aceste texte la ideea transmisă de Iacov?
Suntem martori în viaţa aceasta la atâta nedreptate, la atâta părtinire, la atâtea lucruri lipsite de sens! De aceea tânjim cu toţii după viaţa veşnică pe care ne-a promis-o Domnul Isus. Dacă nu am avea această făgăduinţă, am fi doar un abur care dispare fără urmă, pentru totdeauna.
În ce măsură eşti prizonierul acestei lumi? Ce poţi face pentru a nu uita cât de trecătoare este viaţa?