„Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri, şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” (Apocalipsa 14:4)Ceea ce tocmai ai citit este descrierea pe care o face Mesia ultimei armate ale Sale de pe pământ. Nu este remarcabil că, adunată de pe toată faţa pământului, această generaţie finală de recruţi este identificată îndrăzneţ ca un popor care „Îl urmează pe Miel oriunde merge El”? Sunt aceştia doar tineri? Desigur că nu. Dar, aşa cum am observat cu două zile în urmă, Psalmul 110 îi descrie în cuvinte mari pe recruţii care alcătuiesc armata lui Mesia: „cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua” (Psalmii 110:3). Un autor descrie entuziasmul acestor tineri recruţi „la fel de copios ca roua”. Comentariul lui Derek Kidner îi înfăţişează ca „o armată splendidă, mobilizată în linişte şi grabă”. Ei sunt tinerii celor aleşi!
Şi încotro se îndreaptă? Ei Îl urmează pe Mielul Mesia oriunde merge El. Iar El unde merge? „Mulţi cred că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să-şi poarte paşii pe unde a mers El şi să privească lacul pe malul căruia Îi plăcea să înveţe, dealurile şi văile asupra cărora adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum sau Betania ca să umblăm pe urmele lui Isus. Putem găsi urmele Lui lângă patul celui bolnav, în colibele sărăciei, pe străzile prea aglomerate ale marilor oraşe şi în tot locul unde inima omului are nevoie de mângâiere. Făcând aşa cum a făcut Isus când era pe pământ, vom merge pe urmele Lui” (Hristos, Lumina lumii, p. 640; sublinierea autorului). Dumnezeu ne oferă o asemenea generaţie astăzi!
Într-o galerie de artă din Düsseldorf, un tânăr student german stătea înmărmurit înaintea unei pânze în ulei de Domenico Feti, tablou numit Ecce Homo (Iată Omul). Tăcut, privea lung înspre portretul lui Isus cu coroana Sa de spini. Însă inima i-a fost atrasă spre Hristos datorită cuvintelor inscripţionate la baza picturii: „Toate acestea le-am făcut pentru tine. Tu ce faci pentru Mine?” El a părăsit galeria, s-a întors în campus şi şi-a cooptat prietenii în „Ordinul Seminţei de Muştar” – o grupare de tineret ce avea să devină cea mai răspândită mişcare misionară din istoria bisericii, „Fraţii moravi”. Cine era tânărul? Contele Nicholas von Zinzendorf. El şi urmaşii săi au adoptat mottoul latin: Vicit agnus noster, eum sequamur – (Mielul nostru a biruit, pe El să-L urmăm). Căci marca unei mari mişcări este abilitatea de a crea urmaşi. Aceştia „Îl urmează pe Miel oriunde merge El”. Şi Eu vreau să-L urmez. Tu nu?