21 septembrie, Moldova, or. Căuşeni.
În această zi minunată în comunitatea noastră a avut loc sărbătoarea anuală pe care noi de obicei o numim „seceriş”. Deşi, desigur, ar fi mai corect să o numim „ziua recunoştinţei”.
Puteţi întreba, de ce? Deoarece în această zi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru mila Lui, dragoste şi generozitate manifestate faţă de noi toţi pe parcursul anului. Şi, desigur, în afara de roadele pomilor şi pămîntului, mulţumim pentru binecuvîntări spirituale cu care Dumnezeu ne binecuvîntează atît de generos în fiecare zi.
În această zi comunitatea din Căuşeni s-a adunat ca să Îi dea slavă Tatălui Ceresc, şi această s-a făcut în cîntări, poezii, predici. Ideea principală poate fi exprimată în cîteva cuvinte – „ceea ce seamănă omul, aceea şi va secera”. Cînd semănăm seminţele grîului, nu ne aşteptăm să primim roada merelor. Secerînd grîul, strîngem grîul. În sensul spiritual e drept, dacă omul trăieşte cum doreşte, atunci nu se poate aştepta la un premiu. De aceea este important să ne gîndim la faptul cum ne petrecem viaa, deoarece fiecare îşi va primi răsplata.
În timpurile poporului Israel fiecare venea la această sărbătoare cu un dar, astfel exprimînd mulţumirea lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Astăzi noi la fel venim la altar, fiecare cu darul lui. Şi dacă noi semănăm, muncim, avem cu ce veni înaintea lui Dumnezeu.
La sfîrşitul timpului va fi marele Seceriş pe care îl va aduna Dumnezeul nostru, cu ce dar voi veni eu în faţa Lui? Este important să îinem minte: vom aduna roadele doar atunci, cănd vom semăna. Vom ţine minte lucrul acesta şi ne vom ctrădui ca în ultimul timp să avem cu ce veni înaintea Lui.
Robert Leahu
