„Când s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: «Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.»” (Luca 8:4,5)
Ştiai că Ziua Muncii (din Statele Unite) este considerată cea mai potrivită zi din an pentru a semăna un nou gazon? Aşadar, deşi ploua în lunea aceea de septembrie, împreună cu fiica mea Kristin am ieşit în curtea din faţa casei pentru a semăna gazon în peticul de pământ de trei pe trei metri şi jumătate, în care tocmai fusese acoperită o conductă. Am făcut ceea ce orice ţăran din vremuri imemoriale a făcut – am împrăştiat sămânţă. Şi, desigur, s-a întâmplat ceea ce Isus a spus că s-ar întâmpla.
Îţi mai aminteşti pilda Sa? Într-o dimineaţă, devreme, un ţăran îşi traversa câmpul, luând din traista lui câte un pumn de seminţe şi aruncându-le în dreapta şi în stânga. Nu conta locul: pietros, bătătorit, înţelenit sau hrănitor – unica intenţie a ţăranului era să semene sămânţa. Nu s-a oprit să cerceteze rezultatul muncii sale. El şi-a pus încrederea în Creator pentru germinarea seminţei. Era un ţăran mai calm din fire.
Cam aşa ar trebui să fie şi cei aleşi. Fără anxietăţi. Deşi, de obicei, nu suntem aşa, mai ales când vine vorba de lucrarea de evanghelizare sau de mărturie. Am un prieten tânăr care este nemulţumit pentru că simte că nu a avut un succes prea răsunător în prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu vecinilor, colegilor şi prietenilor. Dacă îl întrebi: „Păi nu ai semănat sămânţa Cuvântului?”, el va răspunde: „Ba da, peste tot, însă nimeni nu se botează în urma mărturiei mele. Se pare că nu ajung niciodată la seceriş.” Ce-i drept, nu este singurul din biserică care simte aşa. Calmul nu este tocmai sentimentul care ne încearcă atunci când vine vorba de mărturie.
Dar mai citeşte o dată ce a spus Isus: „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa.” Punct. Acest punct ne aduce o veste bună! Semănătorul acesta nu încremeneşte de griji. El ştie că treaba lui este să semene sămânţa, iar lucrarea lui Dumnezeu este să o crească. Ţăranul seamănă, Dumnezeu face să crească. Tu semeni, Dumnezeu cultivă. Nu ţine de noi să ne îngrijorăm cu privire la locul în care cade sămânţa sau cum creşte ea ori când va fi secerată. Tot ce trebuie să facem noi, semănătorii care dorim să lucrăm pentru Tatăl nostru, este să luăm mâna plină de seminţe şi să o împrăştiem oriunde mergem. O carte, o revistă, niște pliante, o broșură, un abonament cadou, un link la un articol bun – nu există limite, seminţele sunt inepuizabile. Atunci de ce să te temi? Mai bine fii doar semănătorul lui Dumnezeu şi ieşi în câmp să semeni sămânţa chiar azi!