„El le-a zis: «De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49)
În biblioteca mea personală, am o carte semnată de specialistul în Noul Testament, Conrad Gempf. Titlul cărţii este Jesus Asked (Isus a întrebat). Ştiai că, dintre cele 67 de secvenţe cu dialog din Evanghelia după Marcu, 50 conţin o întrebare a lui Isus? Chiar şi atunci când alţi oameni I-au adresat întrebări, El a răspuns printr-o altă întrebare: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus răspunde: „De ce Mă numeşti «Bun»?” Sau: „Este după Lege să plătim taxe cezarului sau nu?” Răspunsul lui Isus: „Al cui chip este pe banul acesta?” Isus a fost un maestru al întrebărilor.
Aceasta ar putea explica de ce un băiat de doisprezece ani, atent şi plin de interes, a putut să intrige minţile cele mai luminate ale Ierusalimului şi pe preoţii cei mai titraţi. El punea întrebări. Îţi aminteşti povestirea, nu-i aşa? Cu ocazia împlinirii vârstei de bar mitzvah, Isus a călătorit cu Iosif şi cu Maria din Nazaret până la cetatea sfântă. Însă, în călătoria de întoarcere, alături de mulţimea care sărbătorise Paştele, părinţii Săi nu au observat că Isus nu era cu ei. În seara aceea, neglijenţa lor și-a arătat adevărata față. Grăbindu-se înapoi, la Ierusalim, Iosif şi Maria au petrecut ziua următoare căutându-L frenetic pe copilul „pierdut”. Şi unde L-au găsit? „L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări” (Luca 2:46).
Cartea Hristos, Lumina lumii descrie întrebările acestea: „Isus Se prezentă ca Unul care era însetat după cunoaşterea lui Dumnezeu. Întrebările Sale aduceau la lumină adevărurile adânci, care multă vreme fuseseră ţinute în întuneric, dar care erau vitale pentru mântuire” (p. 78). Cu o uşurare mustrătoare, Maria a venit degrabă lângă Băiatul ei. „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare” (vers. 48). Copilul Isus S-a uitat lung spre chipul iubitor, dar dezaprobator, al mamei Sale şi, iată, i-a pus o întrebare: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Maria a strigat: „Tatăl tău şi eu”, iar Băiatul a răspuns: „Nu, Tatăl Meu şi eu”. Pentru că aceasta este relaţia definitorie pentru noi toţi, nu-i aşa?
„Trebuie să fiu în casa Tatălui Meu.” La urma urmei, nu pentru aceasta au fost aleşi cei aleşi, să se alăture Tatălui lor în lucrarea Sa iubitoare şi în singurul scop de a-i căuta şi mântui pe ceilalţi copii pierduţi ai Săi? Oare nu a sosit timpul ca şi noi să fim în Casa Tatălui nostru?