CĂLĂTORIND ÎMPREUNĂ CU EVREII – 2

„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.” (Geneza 6:5,6)

Opt supravieţuitori într-o arcă plutitoare nu este exact cea mai bună relansare a rămăşiţei. Şi nici faptul că, după debarcare, căpitanul vasului s-a îmbătat. Rămăşiţa nu a fost niciodată de mari proporţii sau desăvârşită. Aşa cum ne-a arătat istoria sacră, de câte ori Şi-a chemat rămăşiţa, Dumnezeu nu a făcut-o pe baza sfinţeniei înnăscute sau a neprihănirii maturizate. Există o sămânţă de adevăr în me­sajul unui abţibild lipit pe spatele unei mașini: „Nu sunt desăvârșit, dar sunt iertat.” La fel au fost şi Noe, şi Avraam, care, ca progenitori ai rămăşiţei, au fost chemaţi şi aleşi de Dumnezeu la o credinţă radicală în El, în ciuda slăbiciunilor lor omeneşti. „Ieşi din Babel, ieşi din Ur, ieşi din mijlocul cetăţii, popor al meu”, a fost strigătul insistent al lui Dumnezeu pentru rămăşiţa Sa, încă de la începuturi. Şi aşa au făcut copiii Săi, cu tot cu slăbiciunile şi defectele lor.

Iar asupra lor s-a declanşat marea luptă cosmică dintre Hristos şi Satana. Tere­nul de luptă s-a mutat asupra acestor comunităţi ale adevărului, care caută credincioşia faţă de Dumnezeul creator. Dar ai observat că, exact când părea că poporul lui Dum­nezeu va fi exterminat, Domnul a intervenit în mod supranatural şi a salvat rămăşiţa de la distrugere. Astfel, Iosif le-a putut spune fraţilor săi încă uluiţi, care tocmai aflaseră că el era cel pe care îl vânduseră în sclavie: „Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire” (Geneza 45:7).

Pentru a-Şi salva rămăşiţa, Dumnezeu intervine mereu. La fel cum a făcut-o în marele Exod, când hoarda aceea de sclavi eliberaţi a fugit din Egipt în întunericul nop­ţii. Cine altul decât Dumnezeu ar fi putut şti că noaptea aceea fatidică era momentul de naştere al marii mişcări de credinţă şi adevăr care, asemenea unei proptele, avea să susţină cărţile de pe raftul istoriei mântuirii? Şi care avea să fie scopul acestei mişcări? „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului… pentru că Domnul vă iubeşte” (Deuteronomul 7:6-8).

Cei aleşi sunt rămăşiţa. Iar rămăşiţa este aleasă doar datorită dragostei lui Dumnezeu.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.