Persoanele deținute în penitenciarul Taraclia au avut parte pe 7 iunie de un eveniment neobișnuit. Pe aproape de amiază, la umbra bogată a unui nuc din curtea penitenciarului, și-au făcut apariția mai mulți tineri cu instrumente de suflat. Erau membrii fanfarei din Ivanovca, Hâncești, care s-au dezis de cuvinte pentru a saluta spectatorii în favoarea unei melodii. A mai urmat una și încă una. Spectatorii, împrăștiați prin curtea largă, au început a veni mai aproape să asculte și cuvintele simple din Scriptură prin care Domnul vorbește de dragostea Sa oricărei făpturi.
Timpul rezervat întâlnirii expirase deja, însă spectatorii nu plecau. Era ora mesei și mulți riscau să rămână fără prânz, totuși foamea de hrana spirituală era mai mare. Pentru a-și exprima recunoștința și a prelungi intâlnirea, au adus oaspeților apă și dulciuri, lucru neobișnuit, deoarece, ca regulă, ei sunt cei care primesc. Cineva a venit cu o chitară și a cerut permisiunea să cânte, altul a adus câteva poezii…
…Ușile grele s-au închis, praful drumului se așterne pe încălțămintea solilor păcii… Prin melodiile lor, ei șterg praful uitării din privirea celor rămași după ușile închise. Prin prezența lor în spațiul închis al închisorii ei le-au adus aminte tuturor că există un Dumnezeu milos care-i așteaptă.
Maria Cioaric