Oricât de bună ar fi viaţa pe care o ducem, niciunul dintre noi nu poate să scape de lucrurile care amintesc de păcat. Fericirea noastră este în mod inevitabil curmată de boală, de moarte sau de nenorociri. Simţământul că suntem puternici din punct de vedere spiritual este adeseori înecat de amintirile păcatelor trecute sau, chiar mai rău, de imboldul de a păcătui iarăşi.
7. Care este efectul păcatului asupra noastră? Romani 6:23; 7:24;
Efeseni 2:1.
Omul care trăieşte în păcat nu este decât un cadavru ambulant care aşteaptă ziua în care îşi va da ultima suflare. Meditând la condiţia umană, apostolul Pavel strigă disperat: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. Acesta este strigătul după eliberarea din fărădelege. Iar în versetul următor, spune că eliberarea vine prin Isus. Aceasta este Evanghelia: vestea bună că noi, cei prinşi într-un trup al fărădelegii, putem fi înveşmântaţi în neprihănirea lui Hristos; este garanţia că putem scăpa de sub condamnarea Legii fiindcă acum avem neprihănirea cerută de ea (Romani 8:1).
Când Pavel scria Epistola către romani, vestea morţii Domnului Isus se răspândea în tot Imperiul Roman. Cei care o auziseră erau pe deplin conştienţi că modul în care El murise era scandalos. De regulă, rudele celui condamnat la moartea prin răstignire trăiau tot restul vieţii în ruşine. Însă Pavel şi ceilalţi creştini împreună cu el au înţeles că moartea ruşinoasă a lui Hristos este cel mai măreţ eveniment din istoria lumii: „Mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). În inima Evangheliei se află făgăduinţa că, în final, moartea nu va mai avea ultimul cuvânt şi oamenii mântuiţi prin Isus vor trăi pentru totdeauna pe Noul Pământ.
Mulţi consideră că viaţa nu are sens, fiindcă firul ei este întrerupt de moarte şi nimic din ce facem în viaţă nu durează. Ce rost mai are viaţa, dacă tot ce am făcut şi influenţa pe care am exercitat-o pier şi sunt date uitării?