PETRECEREA LUI DUMNEZEU

„Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.” (Exodul 31:17)

Ai observat că aproape toate lucrurile funcționează astăzi pe bază de baterie? Fă repede în minte o listă cu toate obiectele din jur care sunt reîncărcabile. Lista mea şi a lui Karen include: iPodurile, telefoanele mobile, periuţele de dinţi, lanternele, aparatele foto şi video, laptopurile, tabletele, aparatul de ras, maşina de tuns, bormaşina, polizorul, chiar şi autoturismul. Lista este practic nesfârşită! Dar ce este mai enervant decât un mobil care bipăie în mijlocul unei conversaţii telefonice din cauza consumării bateriei? În aeroporturi există, contra cost, desigur, posturi de reîncărcare a bateriei, pentru ca să nu pierzi niciun apel.

Iată o întrebare pentru toţi cei la zi cu tehnologia: Care este scopul unui încăr­cător? Simplu: Să refacă puterea şi energia obiectului care s-a descărcat. Aceasta declară şi textul nostru despre Sabat. Este ziua din săptămână în care poţi „răsufla” – evreiescul naphash se traduce literal cu „a lua o gură de aer”. Atunci când te întorci de la o porţie de alergat, aşa cum fac eu în fiecare dimineaţă, eşti transpirat şi, în general, eşti cam vlăguit. Răsufli când încetineşti ritmul, te aşezi şi îţi reglezi respiraţia.

Richard Wibberding observă în Sabbath Reflections (Meditaţii despre Sabat) că termenul naphash are un derivat, nephesh, pe care Moise l-a folosit pentru a descrie crearea lui Adam: „Omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Deci, atunci când răsufli în Sabat, îţi recapeţi sufletul, respiri, te reîncarci pentru întreaga ta făptură. Ce dar minunat!

Ştii care este partea mea preferată dintr-o petrecere? Gustările apetisante, care îţi lasă gura apă, pregătite de doamna casei cu atâta atenţie. Există o expresie frumoasă legată de efectul unei mese hrănitoare: „să prinzi la inimă” sau „să prinzi la suflet”. Gân­deşte-te încă o dată la Sabat!

Ce vreau să spun? Dumnezeu nu ne-a dat o zi care să ne îngrozească. După şase zile lungi în care ne consumăm emoţional, mental, fizic şi chiar spiritual, nu este oare o veste bună că Dumnezeu ne oferă un încărcător de douăzeci şi patru de ore care ne poate „reînsufleţi”, „reînviora” până la suflet? Douăzeci şi patru de ore în care să înce­tinim ritmul, să ne aşezăm deoparte, să ne recăpătăm respiraţia colectivă – iată darul perfect pentru viaţa noastră înalt tehnologizată.

Nu este de mirare că Dumnezeu declară Sabatul drept „un semn veşnic” între El şi cei aleşi. Nu este de mirare că El îl numeşte „desfătare”. Cunoscând toate acestea, există vreun motiv pentru care să nu putem numi ziua aceasta „Petrecerea lui Dumne­zeu”? Atunci, hai să ieşim, și să îl sărbătorim împreună cu El!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.