Citeşte capitolele „La Sărbătoarea Corturilor”, p. 447-454, şi „Printre curse”, p. 455-462, din Hristos, Lumina lumii (Viaţa lui Iisus) de Ellen G. White.„De trei ori pe an, iudeii erau obligaţi să se adune la Ierusalim pentru scopuri religioase. Învăluit în stâlpul de nor, Conducătorul nevăzut al lui Israel dăduse îndrumări cu privire la aceste adunări. În timpul robiei, ele n-au putut fi ţinute, dar, când a revenit în ţară, poporul a început să ţină din nou aceste sărbători. Era planul lui Dumnezeu ca aceste aniversări să-L readucă în mintea oamenilor.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 447
„Era natural pentru părinţii lui Isus să-L considere ca Fiul lor. El era zilnic cu ei, viaţa Sa era aproape la fel ca viaţa altor copii şi era greu pentru ei să priceapă că El era Fiul lui Dumnezeu. Ei erau în primejdia de a nu preţui binecuvântarea ce li se acordase prin prezenţa Mântuitorului lumii. Durerea despărţirii lor de El şi duioasa mustrare exprimată prin cuvintele Sale aveau drept scop să-i determine să se gândească mai mult la sfânta lor răspundere.” – Ibidem, p. 81
Întrebări pentru discuţie
1. Meditează la ideea că, prin întrupare, Domnul Isus S-a aşezat sub autoritatea unor legi pe care El Însuşi le instituise. Ce ne spune aceasta despre caracterul lui Dumnezeu?
2. Încearcă să te aşezi în locul lui Iosif şi al Mariei. Te mai miri acum că ei nu au înţeles pe deplin tot ce presupunea responsabilitatea de părinţi ai lui Isus? Nu-i aşa că nici noi astăzi nu înţelegem tot ce este legat de Isus? Ce putem face pentru a ne deprinde să avem încredere şi să ascultăm, chiar dacă nu înţelegem multe lucruri?
3. Ce îi poţi răspunde unui creştin care susţine că ar trebui să păzim sărbătorile? (Sugestie: Poţi să începi cu următoarea întrebare: „Tu cum intenţionezi să le păzeşti, dacă toate sărbătorile erau legate de templu şi presupuneau vărsarea de sânge?”.)