Prima jumătate a zilei de 15 martie a fost pentru ”Sion” o sâmbătă binecuvântată prin prezența tinerilor din comunitatea ”Adelaida”. Ei au venit însoțiți de pastorul Iulian Romașcu și familia dumnealui, sala devenind brusc neîncăpătoare, lucru care ne-a bucurat nespus. O atmosferă benefică de fraternitate și închinare comună a fost percepută de fiecare chiar dis-de-dimineață, la ora de rugăciune. Am fost îndemnați să medităm asupra unei nevoi stringente de comportament – amabilitatea îmbinată cu gingășia – scoase în evidență de Autorul Bibliei în 1Tesaloniceni 2:7, Romani 12:1, 10 – și prezentate cu multă căldură de Andrei Vilijinschi, care ne-a îndemnat să ne imaginăm cum ar fi să ne raportăm la semeni fiind doar amabili sau numai gingași.
Copilașii au putut să se pună în locul unor iepurași ce-l respingeau ca prieten pe arici pentru că e… țepos. Și-au dat seama cât de mult valorează un prieten adevărat când au fost atacați de un câine mare și ariciul le-a venit în ajutor.
A urmat prezentarea spirituală ”Suie-te pe munte!” pe parcursul căreia am avut posibilitatea să-L înțelegem mai bine pe Dumnezeu prin evocarea unor repere biblice. Domnul folosește imaginea și existența fizică a muntelui ca să ne ofere lecțiile vieții spirituale. Tinerii din ”Adelaida” împreună cu pastorul Iulian Romașcu, ne-au convins cât de important este să privim de jos în sus, spre El, spre noi culmi personale, să fim mereu în urcuș și nu în coborâre. În acest sens de un real folos ne-a fost aducerea aminte a istoriilor biblice pe munte – cea a lui Avraam și a fiului său Isaac , a lui Ilie, a Predicii de pe Muntele Fericirilor, a lui Petru, Iacov și Ioan, dar și a lui Samson. În concluzie, realitatea că Dumnezeu alege pentru fiecare dintre noi un munte pe care trebuie să-l urcăm, dacă dorim din toată inima să ne întâlnim cu El, este copleșitoare și înălțătoare totodată. Lui Simon din Cirene nu i-a fost ușor să urce, împreună cu Isus, dealul Golgotei, nici nu planificase așa ceva, însă acest eveniment i-a transformat radical viața. Nu e ușor să urci muntele propriu, mai având și povara crucii personale în spate! Dar se merită. Atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare, împreună cu Isus!
În după amiaza zilei am trăit bucuria să fim martorii unui botez. Familia bisericii noastre l-a primit cu brațele deschise în sânul său pe fratele Victor Donos.
Maria Cioaric, com. „Sion”, Chişinău
